Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 3 Străduiți-vă să intrați

  • Luca 13:22-35 – „Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. Cineva I-a zis: ‘Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?’ El le-a răspuns: ‘Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu ştiu de unde sunteţi.’ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.’ Şi El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.’ Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară. Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’ În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.’ ‘Duceţi-vă’, le-a răspuns El, ‘şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

IDEI  DE BAZĂ

  • Isus le transmite oamenilor faptul că pentru a intra în Împărăție trebuie depus un efort, o silință, pentru că accesul este poarta cea îngustă, pe care aleg să intre puțini oameni.
  • De asemenea timpul este limitat, în primul rând pentru că viața este nesigură, apoi faptul că este o perioadă a harului în care ușa Împărăției este deschisă, perioadă care se va sfârși.
  • Argumentele aduse de cei rămași afară, oricât de interesante par, nu vor mai ajuta pe nimeni.

Isus îi atenționează pe oameni cu privire la faptul că accesul spre Împărăție presupune o oarecare silință și acest lucru va fi neprietenos cu mulți care vor prefera poarta cea largă puțini fiind cei ce se vor anevoi și disciplina pentru a intra prin poarta cea îngustă în Împărăție… citește în continuare

Relație VS Religie – Capitolul 7 Lecția 2 Dă-i lui Dumnezeu ce iubești cel mai mult

  • Marcu 10:17-27 – „Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: ‘Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?’ ‘Pentru ce Mă numeşti bun?’, i-a zis Isus. ’Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: ‘Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.’ El I-a răspuns: ‘Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.’ Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: ‘Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.’ Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii. Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: ’Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!’ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: ‘Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!’ Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: ‘Cine poate atunci să fie mântuit?’ Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: ’Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Nu bogățiile acestui tânăr erau o problemă, ci faptul că inima lui era legată de avuția lui. Cetățenii Împărăției i-au dat inima lui Isus în totalitate.
  • Cerându-i să vândă tot ce are, Isus i-a cerut de fapt să își dezlipească inima de bogățiile în care se încredea.
  • În inima unui om care are bogății se duce o luptă pentru cine va fi pe primul loc: Isus sau bogățiile?
  • Astfel Isus le spune ucenicilor că cei bogați au o mare problemă să ajungă în Împărăție, pentru că le este inima legată de bogății. Totuși nimic nu este cu neputință la Dumnezeu, nici chiar să mântuiască un om bogat.

Privind în inima acestui tânăr bogat, Isus vede că el nu arăta așa de bine ca în exterior. El afirmă că păzește cu atenție poruncile, însă porunca de a-L iubi pe Domnul Dumnezeul său cu toată inima sa, era prima încălcată pentru că o parte din inima lui aparținea bogățiilor. Din nou, putem vedea că Isus se uită în inima omului atunci când cineva vine la El . Din perspectiva oamenilor, a ucenicilor, acest tânăr bogat era candidatul perfect pentru Împărăție, fiindcă omul se uită la ce izbește privirea, și totuși, din perspectiva lui Isus, acest tânăr era departe de Împărăție fiindcă inima îi era legată de bogăția pământească. Prețul pe care Isus îi cere să-l plătească pentru Împărăție este să-I dea lui Dumnezeu ceea ce iubește cel mai mult, ceea ce îi ocupă inima… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 – Costurile Împărăției. Lecția 1 Gratis, dar trebuie plătit un preț!

  • Luca 14:25-35 – „Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: ‘Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el şi să zică: ‘Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi.’ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună, dar, dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Împărăția lui Dumnezeu are o valoare inestimabilă; suntem gata să plătim prețul?
  • Isus nu cere urmașilor Săi să-și urască familia, dimpotrivă ei trebuie să-i iubească și pe vrăjmașii lor, dar dacă trebuie să aleagă între Dumnezeu și familie, întotdeauna vor alege pe Dumnezeu.
  • Dumnezeu a plătit prețul suprem pentru ca noi să primim Împărăția. Totuși avem și noi un preț de plătit.

Isus aduce aceste învățături într-un moment de maximă popularitate și ascensiune publică. Tot mai mulți oameni se asociau cu El și cu învățătura ce o aducea și erau bucuroși să fie ucenici ai Săi. Ei sunt avertizați că Împărăția Cerurilor este o realitate foarte valoroasă, un bun spiritual pentru care trebuie plătit un preț. Împărăția nu este la reducere sau gratis. Prețul ei este atât de mare că Dumnezeu, știind că oamenii nu au cum să-l plătească a ales să plătească El Însuși pentru noi. Într-un oarecare sens, noi primim Împărăția gratis deși pe Dumnezeu L-a costat prețul suprem pentru ca noi să o putem avea. Știind însă că noi dăm valoare în funcție de prețul pe care-l plătim, Dumnezeu a “aranjat” lucrurile în așa fel ca și noi să avem de plătit un preț. Prețul este dat de faptul că Împărăția este atât de valoroasă încât nu putem cântări nimic alături de ea, nici măcar propriile vieți. Pentru că nici un om nu putea plăti prețul întrării în Împărăție, Dumnezeu ne oferă gratuit intrarea, prin credința în jertfa lui Isus, rămânerea în Împărăție, însă este posibilă numai prin respectarea principiilor ei… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 6 Lecția 12 Credința nu pierde oportunitatea

  • Marcu 10:46-52 – Au ajuns la Ierihon. Şi, pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos, lângă drum, şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: ‘Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!’ Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: ‘Fiul lui David, ai milă de mine!’ Isus S-a oprit şi a zis: ‘Chemaţi-l!’ Au chemat pe orb şi i-au zis: ‘Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.’ Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: ‘Ce vrei să-ţi fac?’ ‘Rabuni’, I-a răspuns orbul, ‘să capăt vederea.’ Şi Isus i-a zis: ‘Du-te, credinţa ta te-a mântuit.’ Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Un cerșetor orb care a auzit de Isus, a crezut că El îl va vindeca.
  • Înțelegând că ISUS este prin apropiere, a început să strige atât de tare încât cei din jur s-au deranjat, dar el dorea să fie sigur că nu pierde ocazia și valorifică șansa vieții lui!
  • Isus este disponibil, El nu poate trece nepăsător pe lângă cineva care Îl dorește din inimă și crede că El îi poate rezolva problema.
  • ISUS îi ascultă rugăciunea, iar orbul se bucură că a fructificat cea mai mare oportunitate a vieții lui.

Acest orb care cerșea, a auzit cu siguranță de minunile pe care le făcea Isus peste tot pe unde trecea. Nu era dispus să piardă această ocazie favorabilă, când Isus trecea prin apropiere de el. În credința lui, nu s-a rușinat și nu a ținut cont că deranjează pe cineva cu vocea lui ridicată. În acea zi problema lui se întâlnea cu șansa lui și el dorea cu orice preț să-și fructifice credința prinzând oportunitatea… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 6 Lecția 11 Perseverența credinței

  • Marcu 7:24-30 – Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. Căci, îndată, o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: ‘Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.’ ‘Da, Doamne’, I-a răspuns ea, ‘dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.’ Atunci, Isus i-a zis: ‘Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.’ Și când a intrat femeia în casa ei a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Chiar în acest teritoriu nelocuit de evrei, era imposibil ca ISUS să rămână ascuns. El devenise foarte popular, dar și indispensabil pentru oamenii care aveau nevoie de ajutor.
  • O femeie neevreică, a solicitat ajutor pentru fiica ei, care era posedată de un duh rău. ISUS pare să o refuze argumentând că nu este timpul pentru extinderea lucrării Sale la neevrei.
  • Credința și perseverența femeii au dus la rezolvarea problemei sale, iar Isus apreciază credința ei.

Chiar dacă în această etapă lucrarea lui Isus era destinată exclusiv pentru poporul legământului, poporul Israel, totuși, întâlnim în evanghelii și neevrei cu o credință puternică.  Această femeie siro-feniciană îl impresionează pe Isus cu perseverența ei, care argumentează în credință și nu se dă bătută, înduplecându-L în cele din urmă să se ocupe și de problema ei. În orice problemă pe care o aducem la Isus cu credință, trebuie să fim perseverenți și să nu ne dăm bătuți… citește în continuare

Relație VS Religie – Capitolul 6 Lecția 10 Credința aduce vindecare

  • Marcu 5:21-43 – După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: ‘Fetița mea trage să moară: rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.’ Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui. Căci își zicea ea: ‘Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.’ Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: ‘Cine s-a atins de Mine?’ El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. Dar Isus i-a zis:’Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta.’ Pe când vorbea El încă, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: ‘Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învățătorul?’ Dar Isus, fără să țină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: ‘Nu te teme, crede numai!’ Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. A intrat înăuntru și le-a zis: ‘Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.’ Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de mână și i-a zis: ‘Talita cumi’, care, tălmăcit, înseamnă: ‘Fetițo, scoală-te, îți zic!’ Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiței.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Chiar și cei mai orgolioși sau sus-puși oameni, atunci când sunt loviți de vreo nenorocire, sunt gata să se smerească și să apeleze la credința în Dumnezeu pentru a găsi rezolvarea.
  • În drum spre casa lui Iair, o femeie care avea probleme de sănătate de mult timp se atinge de haina lui Isus. Credința ei a ajutat-o să experimenteze vindecarea, doar prin atingere de haina lui Isus.
  • Chiar atunci vine informația că fiica lui Iair murise și este prea târziu, nu are rost ca Isus să mai vină până la casa lui. Isus, care era în directă legătură cu Tatăl ceresc știa că va avea loc o minune chiar mai mare, de aceea i-a zis tatălui fetei: “Doar crede!”
  • Aici avem dovada că vindecările și minunile se fac prin credință, uneori prin credința celui în cauză, cum a fost cu femeia vindecată de scurgere de sânge, iar alteori se fac prin credința celui ce se roagă, în cazul de față Isus, fiindcă nimeni nu mai putea crede după ce fata murise.

Chiar și cei mai orgolioși sau sus-puși oameni, atunci când sunt loviți de vreo nenorocire, sunt gata să se smerească și să apeleze la credința în Dumnezeu pentru a găsi rezolvarea. Dacă Iair venea în fața lui Isus cu condițiile impuse de statutul său de lider religios, fără să se smerească și dacă nu credea sincer în puterea Lui, nu ar fi experimentat această minune. Isus i-a cunoscut inima și a răspuns cererii sale plecând spre casa lui pentru a-i vindeca fiica, care între timp a și murit… citește în continuare

Relatie VS. Religie – Capitolul 6 Lecția 9 Crede înainte de a vedea

  • Ioan 4:43-54 – „După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. Căci El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa. Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic. Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. Isus i-a zis: ‘Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!’ Slujbașul împărătesc I-a zis: ‘Doamne, vino până nu moare micuțul meu.’ ‘Du-te’, i-a zis Isus, ‘fiul tău trăiește.’ Și omul Acela a crezut cuvintele pe care I le spusese Isus și a pornit la drum. Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: ‘Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.’ Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul Acela îi zisese Isus: ‘Fiul tău trăiește.’ Și a crezut el și toată casa lui. Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Cu toate că scopul principal al lui Isus era ca mergând din loc în loc să vestească Evanghelia, totuși oamenii nu puteau crede învățătura lui Dumnezeu fără a fi interesați de semnele și minunile ce își doreau să le vadă.
  • În Capernaum, un funcționar împărătesc solicită ajutorul lui Isus pentru vindecarea fiului său care era bolnav pe moarte.
  • Isus nu acționează conform cu așteptările acestui tată, care L-a invitat în casa sa, ci îi spune simplu că fiul său este bine.
  • El îl crede pe Isus pe cuvânt, și se întoarce spre casă fără să vadă vindecarea. Pe drum, este anunțat că fiul său a fost vindecat chiar atunci când el a primit prin credință cuvântul vindecării rostit de Isus.

Oamenii din timpul Domnului Isus, la fel ca cei de astăzi, erau mai interesați de binele fizic, nerealizând că, de fapt sufletul este etern, și de el ar trebui să ne ocupăm cu prioritate. Cu toate acestea nevoile imediate, trupești, precum sănătatea, hrana, familia, par să fie prioritare…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 6 Lecția 8 Puterea credinței

  • Marcu 4:35-41 – „În aceeași zi, seara, Isus le-a zis: ‘Să trecem în partea cealaltă.’ După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii. S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: ‘Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?’ El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: ‘Taci! Fără gură!’ Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare. Apoi le-a zis: ‘Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?’ I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: ‘Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?”
  • Marcu 5:1-20 – „Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul gadarenilor. Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat. Omul acesta își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat și a strigat cu glas tare: ‘Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuiești!’ Căci Isus îi zicea: ‘Duh necurat, ieși din omul acesta!’ ‘Care-ți este numele?’, l-a întrebat Isus. ‘Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulți.’ Și Îl ruga stăruitor să nu-I trimită afară din ținutul Acela. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Și dracii L-au rugat și au zis: ‘Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.’ Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare. Porcarii au ieșit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat. Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat. Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor. Pe când se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: ‘Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.’ El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Furtuna de pe mare, trebuia să mărească încrederea ucenicilor în Isus și să-i încurajeze să se încreadă în Dumnezeu chiar în situația declanșării forțelor naturii. Dumnezeu este Stăpânul absolut și are autoritate peste ele. În astfel de situații El este prezent, iar noi trebuie să acționăm bazați pe credință nu pe frică.
  • Reacția umană la lucrarea lui satan din viețile semenilor este să excludă, să izoleze și să abandoneze astfel de persoane...citește în continuare

https://studio.youtube.com/video/ektVb2IuMzg/edit

Relație VS. Religie – Capitolul 6 Lecția 7 Reglementări și argumente pentru iertare

  • Matei 18:15-35 – Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.  mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.’  Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: ‘Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.’ Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.’ Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.’ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Primul pas în aplanarea unui conflict pentru un creștin, este abordarea directă a celui cu care ai avut conflictul.
  • Dacă nu are succes, nu trebuie să abandoneze rezolvarea situației, ci  trebuie reluate discuții cu el, implicând alte două sau trei persoane.
  • Dacă nu se rezolvă nimic și nu se ajunge la pace, trebuie implicată biserica, iar dacă acea persoană ignoră chiar și medierea bisericii, este clar că avem de-a face cu un necredincios.
  • Iertarea susține unitatea atât în plan pământesc între noi, cât și în plan spiritual, între noi și Dumnezeu, de aceea ea nu este opțională pentru creștin... citește în continuare

Relație VS Religie – Capitolul 6 Lecția 6 Responsabili față de semeni

  • Luca 17:1-6 – „Isus a zis ucenicilor Săi: ‘Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.’ Apostolii au zis Domnului: ‘Măreşte-ne credinţa!’ Şi Domnul a zis: ‘Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ‘Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare’, şi v-ar asculta.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Cetățenii Împărăției lui Dumnezeu relaționează cu semenii lor cu atenție pentru a nu aduce vreo ofensă cuiva. Provocarea celor din jur la a înfăptui păcat, este la fel de greșită precum păcătuirea în sine. Acest principiu este evidențiat de Isus care spune că un om, care are acest obicei rău de a provoca la păcat pe semenii săi, nu merită să trăiască.
  • Atunci când cineva a fost ofensat de semenul său, trebuie să preia inițiativa pentru a rezolva problema prin iertare. Iertarea este obligatorie pentru oricare cetățean al Împărăției lui Dumnezeu.
  • Trăirea prin credință ne dă harul și resursele supranaturale pentru a stabilii relații dumnezeiești cu semenii noștrii.

Iertarea este o necesitate absolută prin care este susținută comunitatea Împărăției lui Dumnezeu în dimensiunea ei pământească. În relațiile dintre ei, fiii Împărăției trebuie să fie foarte precauți pentru a nu provoca în vreun fel căderea, poticnirea sau ofensarea vreunui frate. Pe de altă parte dacă cineva a fost ofensat el nu ar trebui să rămână în acea stare dezvoltând amărăciune, ci ar trebui să caute restaurare prin iertare…citește în continuare