Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 16, Să-L vezi pe Isus în frați

  • Matei 25:31-46  – „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.’ Atunci, Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’ Şi El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

IDEI DE  BAZĂ

  • Prin aceste învățături Isus le transmite urmașilor Săi o altă atitudine necesară în Împărăția Sa. Adevărații creștini trebuie să-L vadă pe Isus trăind în frații Săi.
  • Cu siguranță că orice creștin care Îl iubește pe Isus, este bucuros să-L slujească, să facă ceva pentru El. Acest lucru este posibil doar dezvoltând această atitudine de a-i identifica pe frați cu Isus. 
  • Interesant este că cei ce au împlinit nevoile celor mai neînsemnați urmași ai lui Isus nu au pretins atenție, spre deosebire de cei care nu au făcut nimic și care încercau să se scuze.
  • La judecata finală această atitudine va face o diferență pentru urmașii lui Isus.

Urmașii lui Isus, cei ce au intrat în Împărăția Sa prin nașterea din nou, au dorința și bucuria de a lucra pentru Domnul, de a face ceva pentru Isus. Lipsa acestei dorințe este de natură a ne determina să ne punem întrebări cu privire la autenticitatea nașterii noastre din nou… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 15, Fă o prioritate din chemarea lui Dumnezeu

  • Luca 14:12-24 – „A zis şi celui ce-L poftise: ‘Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.’ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: ‘Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!’ Şi Isus i-a răspuns: ‘Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.’ Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.’ La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc.’ Şi stăpânul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Isus, fiind invitat la masă, dă un sfat celor prezenți: Pentru a fi răsplătiți de Dumnezeu faceți bine celor de la care nu vă așteptați la o răsplată. Ei vor primi bine fapta voastră de binefacere.
  • Ca de fiecare dată, El folosește ocazia pentru a duce în atenția celor prezenți un alt principiu al Împărăției și anume acela de a face o prioritate și a ne face disponibili atunci când Dumnezeu ne transmite o chemare. 
  • Lipsa de interes și respingere a poporului Israel față de Isus și Împărăția Cerurilor, a deschis o oportunitate pentru primirea neevreilor în Împărăție.
  • Atunci când prin Duhul Sfânt, primim un îndemn, o trimitere sau o chemare, lipsa de interes, indiferența sau amânarea sunt considerate de Dumnezeu o atitudine de respingere din partea noastră. El va căuta și va  folosi alți oameni interesați. 

Fiind invitat la o masă, Isus dă un sfat celor prezenți în dezacord cu principiile generale ale oamenilor. Nu căuta să faci bine celor ce se vor grăbi să îți întoarcă binele primit. Vei crea obligații oamenilor, unii vor căuta scuze pentru a te respinge căci nu vor vrea să aibă obligații față de tine, iar alți se vor grăbi să te răsplătească și vei pierde astfel răsplătirea lui Dumnezeu.  Tot ce faci pentru cei care nu îți pot întoarce binefacerea, fără să fii văzut de oameni, cu dragoste sinceră, va fi bine răsplătit în Împărăție. Dumnezeu va răsplăti cel mai bine ceea ce faci, dar trebuie să aștepți până când ajungi în veșnicie și să fii eliberat de dorința de a-i impresiona pe cei din jur…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 14, Asemeni unui copilaș

  • Marcu 10:13-16 – „I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: ‘Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!’ Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Ucenicii considerau că nu este bine ca Isus “să piardă vremea” cu copilașii, în defavoarea problemelor serioase ale oamenilor mari.
  • Isus contrazice această atitudine cu argumentul că oamenii mari ar trebui să ia exemplu de la copii cu privire la acceptarea Împărăției lui Dumnezeu. 
  • Isus acordă atenție copiiilor și luându-i în brațe i-a binecuvântat.

Această întâmplare nu se referă atât de mult la copii, în sens fizic, ci are de-a face cu exemplul unei atitudini de copil cu privire la primirea Împărăției. Isus le spune ucenicilor care voiau să se descotorosească de copii, că de fapt, ei ar trebui să stea prin preajma lor pentru a observa atitudinea cu care ei primesc ceea ce li se spune.

Această atitudine este necesară pentru a putea depăși anumite prejudecăți religioase sau tradiții ale oamenilor, de multe ori foarte greu de dat la o parte pentru a primi înnoirea adusă prin învățătura Împărăției. Copiii cred pur și simplu, fără să pună sub semnul întrebării, fără să caute argumente logice, chiar fără să înțeleagă, pentru că ei au o credință a inimii – se încred – nu o credință logică ce vrea neapărat argumente care să convingă mintea și apoi să creadă. Un copil se încrede în persoana care aduce vestea și ia apoi de bun ceea ce aude și face ceea ce i se cere… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 13, Descoperă bucuria de a mijloci pentru alții

  • Luca 7:1-10 – „După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: ‘Face să-i faci acest bine, căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.’ Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El niște prieteni să-i spună: ‘Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit. Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face. ‘Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: ‘Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare.’ Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Dacă în general oamenii sunt egoiști, în cazul de față vedem un ofițer roman care a intervenit la Isus, prin intermedierea conducătorilor evrei, pentru un slujitor al lui care avea nevoie de vindecare.
  • Isus a plecat spre casa sutașului deși un evreu nu ar fi trebuit să intre în casa unui neevreu.
  • Acest om deși ar fi fost onorat de prezența lui Isus, nu vrea să-L expună având încredere că El poate să-i vindece robul și de la distanță și Îi trimite vorbă să nu se deranjeze pentru a veni la fața locului.
  • Isus este mirat de credința și bunul simț de care a dat dovadă sutașul și a răspuns rugăciunii lui, iar slujitorul său a fost vindecat.

În general, oamenii veneau la Isus cu probleme personale sau pentru cei foarte apropiați lor. Aici asistăm la o situație mai rar întâlnită, când un ofițer roman intervine pentru unul din slujitorii lui. Vedem de asemenea pe câțiva din conducătorii evrei că intermediază pentru acest sutaș roman care avea o inimă aleasă. …citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 12, Onest cu privire la minuni

  • Marcu 8:22-26 – „Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: ‘Vezi ceva?’ El s-a uitat și a zis: ‘Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.’ Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: ‘Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Înfăptuirea minunilor nu presupune un anumit șablon sau ritual, ci mai degrabă este nevoie de călăuzire și cunoștință supranaturală.
  • La întrebarea lui Isus, orbul este onest, iar asta nu îl face pe Isus să renunțe, ci dimpotrivă, și-a pus a doua oară mâinile pe ochii lui, după care orbul a declarat că vede clar.
  • Pentru a-i proteja credința, Isus îi spune să meargă direct acasă, fără să treacă prin sat și nici să nu spună celor din sat.

Onestitatea este foarte importantă pentru un creștin adevărat. Ea trebuie aplicată în toate domeniile vieții, dar o zonă aparte este cea a săvârșirii minunilor. Lipsa de onestitate poate duce la respingerea minunilor și împietrirea oamenilor cu privire la ele…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 11, Fii un bun administrator al bunurilor materiale

  • Luca 16:1-3 – „Isus a mai spus ucenicilor Săi: ‘Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat şi i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ Ispravnicul şi-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: ‘Cât eşti dator stăpânului meu?’ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci.’ Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât eşti dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.’ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Deși ispravnicul din această pildă este incorect, el avea o atitudine care este scoasă de Isus în evidență și cerută urmașilor Săi cu privire la modul în care se raportează la bunurile pământești.
  • El a folosit posesiuni care nu îi aparțineau pentru a-și asigura viitorul.
  • Toate bogățiile lumii acesteia trebuie să le considerăm nedrepte, în sensul că ele nu sunt adevăratele bogății, ci doar niște lucruri materiale pieritoare, pe nedrept considerate valoroase. Noi le putem totuși folosi pentru a ne binecuvânta viitorul veșnic.
  • Cetățenii Împărăției sunt încurajați să folosească cât mai mult din bunurile pământești, pentru ajutorarea celor defavorizați sau în necaz aici pe pământ asigurându-și astfel un viitor veșnic.

Atitudinea cerută de Isus urmașilor Săi prin pilda aceasta este aceea de a avea o mentalitate de ispravnici, nu de proprietari ai bunurilor materiale și să folosim aceste bunuri pentru a ne binecuvânta viitorul.  Realizând că va veni ziua socotelilor lui cu stăpânul, acest ispravnic s-a gândit la viitorul lui și a acționat imediat folosindu-se de bunuri care nu erau de fapt ale lui, dar la care avea acces pe moment…. citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 10, Nu desconsidera pe nimeni

  • Luca 16:14-31 – „Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. Isus le-a zis: ‘Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.’ ‘Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Fariseii aveau o atitudine disprețuitoare față de oamenii obișnuiți pe care îi considerau păcătoși. Această atitudine o au și cu privire la Isus pe care îl desconsiderau.
  • Pilda cu privire la bogat și săracul Lazăr, este menită să le transmită că atitudinea de a nu desconsidera pe nimeni este atât de necesară încât dacă îi lipsește cuiva el are șanse să rateze mântuirea și să ajungă în iad.
  • După moarte, sufletul poate ajunge doar în una din cele două locuri veșnice: Raiul sau Iadul. Decizia cu privire la veșnicie o facem acum, în timpul vieții de pe acest pământ, iar după moarte nu se mai poate schimba nimic.
  • Ignoranța față de viața de dincolo, va fi plătită mult prea scump, ca să nu te gândești atât la tine, cât ții la cei dragi în timpul cât trăiești aici pe acest pământ.

Isus folosește prilejul prezenței fariseilor orgolioși și disprețuitori pentru a transmite faptul că în Împărăția Sa este necesar ca  urmașii Săi să nu disprețuiască pe nimeni. Aparențele exterioare nu sunt relevante pentru a înțelege ce este în inima unui om, iar Dumnezeu se uită la inimă, nu la ce vede omul și fiecare va fi astfel evaluat….citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 9, Cultivă recunoștința

  • Luca 17:7-21 – „Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă’? Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu’? Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’ Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!’ Când i-a văzut Isus, le-a zis: ‘Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!’ Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a zis: ‘Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?’ Apoi i-a zis: ‘Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.’ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: ‘Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Această pildă, dar și vindecarea leproșilor aduce înaintea ucenicilor atitudinea de recunoștință pe care Dumnezeu se așteaptă să o cultivăm în raport cu slujirea sau binecuvântările primite.
  • Slujirea noastră conștiincioasă, nu ar trebui să ne conducă la îngâmfarea de a emite pretenții în fața lui Dumnezeu. El este un Stăpân bun care ne va trata cu credincioșie.
  • Ceea ce face diferența pentru leprosul samaritean mulțumitor, este faptul că el nu credea că i se cuvine vindecarea primită. El a înțeles că este un dar pentru care trebuie să fie recunoscător.

Isus știa că slujindu-L pe Dumnezeu, oamenii sunt tentați să se considere buni și merituoși, considerând astfel că Dumnezeu este dator față de ei și în felul acesta sunt gata să emită tot felul de pretenții de a fi tratați „cum se cuvine”. Este adevărat că cei care se compară cu cei din jurul lor, pot să găsească argumente că au mai multe merite decât alții, dar cei ce se compară cu Isus, nu vor mai avea pretenții niciodată, dimpotrivă, în permanență vor fi conștienți de faptul că încă mai au multe de pus la punct în viața lor….citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 8, Fii un propovăduitor

  • Luca 24:44-53 – „Apoi, le-a zis: ‘Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.’ Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: ‘Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.’ El i-a dus până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.”
  • Matei 28:19-20 – „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Plecând la cer, Isus le reamintește ucenicilor profețiile din Vechiul Testament cu privire la El și le spune că au neapărată nevoie de Duhul Sfânt pentru a putea fi buni urmași ai Săi.
  • De asemenea El transmite testamentul Său prin ultimele cuvinte pe care le rostește: mergeți în toată lumea și vestiți oamenilor Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu.
  • Fiecare ucenic, urmaș al lui Isus, trebuie să dezvolte atitudinea și deprinderile necesare pentru a fi un vestitor în zona sa de influență cu privire la Împărăția lui Dumnezeu.

Fiind gata să se întoarcă în cer, Isus le aduce aminte ucenicilor că profeții Vechiului Testament au transmis informațiile necesare cu privire la El și apoi le spune că pentru a-și putea îndeplini misiunea de a fi ucenici ai Lui, trebuie să aștepte promisiunea Tatălui, adică pe Duhul Sfânt, care este indispensabil pentru continuarea lucrării de evanghelizare a lumii. În cele din urmă ei primesc ”marea trimitere”, aceea de a merge peste tot propovăduind Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu, făcând alți ucenici pe care să îi învețe să trăiască toate învățăturile primite de la EL….citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul Lecția 7, Nu judeca păcatul altora

  • Luca 13:1-5 – „În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ‘Credeţi voi’, le-a răspuns Isus, ‘că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Isus contestă atitudinea de a judeca și condamna pe alți oameni păcătoși.
  • Nimeni nu poate evita moartea fizică, dar pocăința de păcate în timpul vieții acesteia ne va salva de moartea veșnică în păcat.
  • Condamnându-i pe alții noi ne vom crede mai buni și nu ne vom mai ocupa de propriile păcate prin pocăință.

O altă atitudine care trebuie dezvoltată de urmașii lui Isus este aceea de a nu ne grăbi să judecăm și să condamnăm păcatele altora. Cei care aduc în discuție moartea cumplită a unor oameni din Galileea sugerează într-un fel că ei au fost pedepsiți de Dumnezeu murind astfel. Mentalitatea generală a oamenilor este că cei răi sunt pedepsiți imediat, iar când cineva moare de tânăr sau printr-o moarte tragică, este și mai judecat….citește în continuare