Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 1, Vegherea sau vigilența

  • Luca 12:35-48 – „Mijlocul să vă fie încins și făcliile, aprinse. Și să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate de la ușă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! Să știți bine că, dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. Și voi dar fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.’ ‘Doamne’, I-a zis Petru, ‘pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?’ Și Domnul a zis: ‘Cine este ispravnicul credincios și înțelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuția sa. Dar, dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăbovește să vină, dacă va începe să bată pe slugi și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul în care nu știe și-l va tăia în bucăți; și soarta lui va fi soarta celor necredincioși în lucrul încredințat lor. Robul acela, care a știut voia stăpânului său și nu s-a pregătit deloc și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a știut-o și a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Prin pilda de față, Isus introduce, una din cele mai necesare atitudini ale cetățenilor Împărăției și anume: vegherea sau vigilența.
  • Loialitatea față de Isus, se manifestă prin atitudinea de vigilență continuă și conștiența că El se poate întoarce în orice moment.…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 7, Nu apela la susținerea oamenilor

  • Ioan 7:1-18 – „După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. Și praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. Frații Lui I-au zis: ‘Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.’ Căci nici frații Lui nu credeau în El. Isus le-a zis: ‘Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. Suiți-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.’ După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea. După ce s-au suit frații Lui la praznic, S-a suit și El, dar nu pe față, ci cam pe ascuns. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului și ziceau: ‘Este un om bun.’ Alții ziceau: ‘Nu, ci duce norodul în rătăcire.’ Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe față. Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăța norodul. Iudeii se mirau și ziceau: ‘Cum are omul acesta învățătură, căci n-a învățat niciodată?’ Isus le-a răspuns: ‘Învățătura Mea, nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. Cine vorbește de la sine caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, Acela este adevărat și în el nu este strâmbătate.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Deși încă puneau la îndoială învățătura lui Isus, frații Lui Îl încurajau să aibă o strategie de a câștiga simpatia oamenilor, devenind cât mai popular. Ei consideră că oportunitatea oferită de sărbătoare trebuia fructificată.
  • Isus, care făcea toate lucrurile în acord cu voia lui Dumnezeu, nu ia în considerare sfaturile oamenilor, ci face apel la sfatul Tatălui. Astfel, mai târziu, El a decis să meargă la sărbătoare însă fiind în deplin acord cu strategia și scopul Său.…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 6, Renunță la spiritul de conservare, dobândind un spirit de sacrificiu

  • Marcu 8:27-38 – Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: ‘Cine zic oamenii că sunt Eu?’ Ei I-au răspuns: ‘Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din proroci.’ ‘Dar voi’, i-a întrebat El, ‘cine ziceți că sunt Eu?’ ‘Tu ești Cristosul!’ I-a răspuns Petru. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: ‘Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.’ Apoi a chemat la el norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: ‘Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Ucenicii cred, iar Petru declară, că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Lumii.
  • Pasul următor este pregătirea lor pentru a înțelege că va trebui plătit prețul jertfei supreme în vederea realizării acestui scop.… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 5, Neînțeleși, respinși și persecutați

  • Matei 10:1-42 – „Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus. Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: ‘ nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor, ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: ‘Împărăţia cerurilor este aproape!’ Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca. La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine; şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea. Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. Păziţi-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul, mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui? Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Această trimitere temporară are scopul ca ucenicii să pună în practică ce învățaseră până atunci. Înainte să plece la cer, Isus le spune să aștepte umplerea cu Duhul Sfânt după care vor trebui să meargă în toată lumea pentru a duce Evanghelia Împărăției... citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 4, Acceptă harul!

  • Luca 23:26-43 – „Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. Isus S-a întors spre ele şi a zis: ‘Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat!’ Atunci vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?’ Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit ‘Căpăţâna’, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. Isus zicea: ‘Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!’ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: ‘Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.’ Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: ‘Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!’ Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: ‘Acesta este Împăratul iudeilor.’ Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: ‘Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!’ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: ‘Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.’ Şi a zis lui Isus: ‘Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!’ Isus a răspuns: ‘Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.’

IDEI  DE BAZĂ

  • Una din scenele cele mai deosebite legate de evenimentul răstignirii lui Isus este cea legată de mântuirea tâlharului.
  • În timp ce Isus murea pe cruce, Se ruga pentru cei ce-L răstigneau, cât și pentru cei prezenți acolo, care nu înțelegeau ce se petrece.
  • Conducătorii religioși, trecătorii și soldații, cu toții își băteau joc de El, dar unul dintre criminalii răstigniți împreună cu Isus, a crezut că este Fiul lui Dumnezeu și a primit mântuirea fără să facă nimic.

Un cost destul de dificil de plătit când cineva vrea să primească mântuirea și să intre în Împărăție este să accepte harul. Harul sau favorul divin este să primim de la Dumnezeu un bine nemeritat, gratis, pentru care nici nu putem să plătim. Oamenii pot accepta destul de ușor să li se ceară să facă ceva, mai ales cei care au o oarecare legătură cu religia, dar să primească mântuirea prin har, li se pare mult. Mântuirea tâlharului de pe cruce este un fapt care definește harul… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 3 Străduiți-vă să intrați

  • Luca 13:22-35 – „Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. Cineva I-a zis: ‘Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?’ El le-a răspuns: ‘Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu ştiu de unde sunteţi.’ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.’ Şi El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.’ Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară. Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’ În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.’ ‘Duceţi-vă’, le-a răspuns El, ‘şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

IDEI  DE BAZĂ

  • Isus le transmite oamenilor faptul că pentru a intra în Împărăție trebuie depus un efort, o silință, pentru că accesul este poarta cea îngustă, pe care aleg să intre puțini oameni.
  • De asemenea timpul este limitat, în primul rând pentru că viața este nesigură, apoi faptul că este o perioadă a harului în care ușa Împărăției este deschisă, perioadă care se va sfârși.
  • Argumentele aduse de cei rămași afară, oricât de interesante par, nu vor mai ajuta pe nimeni.

Isus îi atenționează pe oameni cu privire la faptul că accesul spre Împărăție presupune o oarecare silință și acest lucru va fi neprietenos cu mulți care vor prefera poarta cea largă puțini fiind cei ce se vor anevoi și disciplina pentru a intra prin poarta cea îngustă în Împărăție… citește în continuare

Relație VS Religie – Capitolul 7 Lecția 2 Dă-i lui Dumnezeu ce iubești cel mai mult

  • Marcu 10:17-27 – „Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: ‘Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?’ ‘Pentru ce Mă numeşti bun?’, i-a zis Isus. ’Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: ‘Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.’ El I-a răspuns: ‘Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.’ Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: ‘Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.’ Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii. Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: ’Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!’ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: ‘Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!’ Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: ‘Cine poate atunci să fie mântuit?’ Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: ’Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Nu bogățiile acestui tânăr erau o problemă, ci faptul că inima lui era legată de avuția lui. Cetățenii Împărăției i-au dat inima lui Isus în totalitate.
  • Cerându-i să vândă tot ce are, Isus i-a cerut de fapt să își dezlipească inima de bogățiile în care se încredea.
  • În inima unui om care are bogății se duce o luptă pentru cine va fi pe primul loc: Isus sau bogățiile?
  • Astfel Isus le spune ucenicilor că cei bogați au o mare problemă să ajungă în Împărăție, pentru că le este inima legată de bogății. Totuși nimic nu este cu neputință la Dumnezeu, nici chiar să mântuiască un om bogat.

Privind în inima acestui tânăr bogat, Isus vede că el nu arăta așa de bine ca în exterior. El afirmă că păzește cu atenție poruncile, însă porunca de a-L iubi pe Domnul Dumnezeul său cu toată inima sa, era prima încălcată pentru că o parte din inima lui aparținea bogățiilor. Din nou, putem vedea că Isus se uită în inima omului atunci când cineva vine la El . Din perspectiva oamenilor, a ucenicilor, acest tânăr bogat era candidatul perfect pentru Împărăție, fiindcă omul se uită la ce izbește privirea, și totuși, din perspectiva lui Isus, acest tânăr era departe de Împărăție fiindcă inima îi era legată de bogăția pământească. Prețul pe care Isus îi cere să-l plătească pentru Împărăție este să-I dea lui Dumnezeu ceea ce iubește cel mai mult, ceea ce îi ocupă inima… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 – Costurile Împărăției. Lecția 1 Gratis, dar trebuie plătit un preț!

  • Luca 14:25-35 – „Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: ‘Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el şi să zică: ‘Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi.’ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună, dar, dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Împărăția lui Dumnezeu are o valoare inestimabilă; suntem gata să plătim prețul?
  • Isus nu cere urmașilor Săi să-și urască familia, dimpotrivă ei trebuie să-i iubească și pe vrăjmașii lor, dar dacă trebuie să aleagă între Dumnezeu și familie, întotdeauna vor alege pe Dumnezeu.
  • Dumnezeu a plătit prețul suprem pentru ca noi să primim Împărăția. Totuși avem și noi un preț de plătit.

Isus aduce aceste învățături într-un moment de maximă popularitate și ascensiune publică. Tot mai mulți oameni se asociau cu El și cu învățătura ce o aducea și erau bucuroși să fie ucenici ai Săi. Ei sunt avertizați că Împărăția Cerurilor este o realitate foarte valoroasă, un bun spiritual pentru care trebuie plătit un preț. Împărăția nu este la reducere sau gratis. Prețul ei este atât de mare că Dumnezeu, știind că oamenii nu au cum să-l plătească a ales să plătească El Însuși pentru noi. Într-un oarecare sens, noi primim Împărăția gratis deși pe Dumnezeu L-a costat prețul suprem pentru ca noi să o putem avea. Știind însă că noi dăm valoare în funcție de prețul pe care-l plătim, Dumnezeu a “aranjat” lucrurile în așa fel ca și noi să avem de plătit un preț. Prețul este dat de faptul că Împărăția este atât de valoroasă încât nu putem cântări nimic alături de ea, nici măcar propriile vieți. Pentru că nici un om nu putea plăti prețul întrării în Împărăție, Dumnezeu ne oferă gratuit intrarea, prin credința în jertfa lui Isus, rămânerea în Împărăție, însă este posibilă numai prin respectarea principiilor ei… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 6 Lecția 12 Credința nu pierde oportunitatea

  • Marcu 10:46-52 – Au ajuns la Ierihon. Şi, pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos, lângă drum, şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: ‘Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!’ Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: ‘Fiul lui David, ai milă de mine!’ Isus S-a oprit şi a zis: ‘Chemaţi-l!’ Au chemat pe orb şi i-au zis: ‘Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.’ Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: ‘Ce vrei să-ţi fac?’ ‘Rabuni’, I-a răspuns orbul, ‘să capăt vederea.’ Şi Isus i-a zis: ‘Du-te, credinţa ta te-a mântuit.’ Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Un cerșetor orb care a auzit de Isus, a crezut că El îl va vindeca.
  • Înțelegând că ISUS este prin apropiere, a început să strige atât de tare încât cei din jur s-au deranjat, dar el dorea să fie sigur că nu pierde ocazia și valorifică șansa vieții lui!
  • Isus este disponibil, El nu poate trece nepăsător pe lângă cineva care Îl dorește din inimă și crede că El îi poate rezolva problema.
  • ISUS îi ascultă rugăciunea, iar orbul se bucură că a fructificat cea mai mare oportunitate a vieții lui.

Acest orb care cerșea, a auzit cu siguranță de minunile pe care le făcea Isus peste tot pe unde trecea. Nu era dispus să piardă această ocazie favorabilă, când Isus trecea prin apropiere de el. În credința lui, nu s-a rușinat și nu a ținut cont că deranjează pe cineva cu vocea lui ridicată. În acea zi problema lui se întâlnea cu șansa lui și el dorea cu orice preț să-și fructifice credința prinzând oportunitatea… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 6 Lecția 11 Perseverența credinței

  • Marcu 7:24-30 – Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. Căci, îndată, o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: ‘Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.’ ‘Da, Doamne’, I-a răspuns ea, ‘dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.’ Atunci, Isus i-a zis: ‘Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.’ Și când a intrat femeia în casa ei a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Chiar în acest teritoriu nelocuit de evrei, era imposibil ca ISUS să rămână ascuns. El devenise foarte popular, dar și indispensabil pentru oamenii care aveau nevoie de ajutor.
  • O femeie neevreică, a solicitat ajutor pentru fiica ei, care era posedată de un duh rău. ISUS pare să o refuze argumentând că nu este timpul pentru extinderea lucrării Sale la neevrei.
  • Credința și perseverența femeii au dus la rezolvarea problemei sale, iar Isus apreciază credința ei.

Chiar dacă în această etapă lucrarea lui Isus era destinată exclusiv pentru poporul legământului, poporul Israel, totuși, întâlnim în evanghelii și neevrei cu o credință puternică.  Această femeie siro-feniciană îl impresionează pe Isus cu perseverența ei, care argumentează în credință și nu se dă bătută, înduplecându-L în cele din urmă să se ocupe și de problema ei. În orice problemă pe care o aducem la Isus cu credință, trebuie să fim perseverenți și să nu ne dăm bătuți… citește în continuare