Cristi Barbosu: Un nou interviu

1.Ce ne poți spune din experiența ta din ultimul timp și ce lecții ai mai învățat?

Intr-adevar, in Romania “iarna e vara sufletului” si se organizeaza multe evanghelizari, pretutindeni. Ce am constatat? Si lucruri bune si mai putin bune. M-am bucurat sa vad ca in general credinciosii, cel putin in serile in care eu am fost prezent acolo, au adus prieteni la biserica. Sincer, va spun, ca am fost in biserici unde oamenii nu aduceau pe nimeni, si tot atat de sincer va spun, ca in acele biserici nici nu m-am mai dus, fiindca am simtit predicand in ele, ca nu oamenii de afara erau problema, ci ei, cei din’launtru erau problema – reci, distanti, impasibili, fosilizati in traditiile si ritualistica lor. Si atunci la ce sa vii in asemenea biserici, in care, membrii nu-s interesati de evanghelizare dar fiindca asta e obiceiul o fac in fiecare an, mai degraba in stil sofist, analizand predicatorii si clasificandu-i care-s mai buni. Nu-i de mirare ca in destule biserici de acest gen, multi isi pierdusera marturia in oras si chiar daca au incercat sa invite prieteni, nimeni nu mai raspundea invitatiei lor. Dar in bisericile in care am fost in acest an, am vazut multi prieteni si m-am bucurat.

Am vazut deasemenea si mai multa libertate in duh si in inchinare. Si asta se simte – si in biserica dar si in amvon, altfel simti cum Duhul te cerceteaza intr-o biserica deschisa si plina de zambet si in inima si pe fetele oamenilor, decat in alte locuri pe unde am ajuns, in care, sincer – mi-era groaza si uneori rusine fata de prietenii pe care membrii bisericii i-au invitat la inchinare fiindca incaperea aceea era ca un cavou – toti erau mohorati, incruntati, reci si respingatori in care cantarile corului sau cele comune erau aceleasi ca acum 20, 30 de ani! Cine-si doreste sa faca parte dintr-o astfel de comunitate – multi uitam ca una din roadele Duhului Sfant e bucuria, care nu-i doar launtrica ci daca exista, ea se exteriorizeaza. Ca Domnul ne cere sa cantam si cantari noi, care sa vorbeasca si generatiei contemporane nu doar bunicilor nostri.

Am vazut foame dupa Cuvant – oamenii abia asteptau Cuvantul … se vedea pe fetele lor. Asta o pot interpreta in 2 feluri: ori erau obisnuiti cu hrana sanatoasa si asteptau un alt meniu bogat, ori erau infometati din cauza lipsei de hrana si … nu mai zic nimic. I-adevarat multi ne urmaresc pe net sau pe radio/tv si e incurajator sa te intalnesti cu oameni care sunt atat de interesati de Cuvant ca isi fac timp sa caute pe net sau sa urmareasca o emisiune de radio sau TV. Si evident aici, marea bucurie e sa vezi rod. In fiecare evanghelizare, sa vezi suflete care-si predau viata lui Isus, sau se reintorc la Tatal, este extraordinar. Nu e bucurie mai mare decat sa vezi inimi miscate de Cuvantul lui Dumnezeu. Latura trista a acestui aspect – fiindca din pacate exista si asta – este cadrul in care acesti oameni raman. Uneori am plecat din anumite biserici cu inima grea si mahnita de durere, findca am vazut suflete care s-au predat, dar pentru care ma temeam ca nu vor gasi acel pamant bun in care sa creasca, samanta semanata fiind luata rapid de catre cel rau. De ce? Fiindca bisericile in care s-au intors acesti oameni la Dumnezeu aveau pamant tare … il simti cand esti acolo, si ti-e teama, fiindca uneori ori nu fac nimic pentru cei ce se intorc si au atata nevoie de sprijin spiritual, ori ii sperie cu legalismele si cutumele lor, incat acestia sunt nu mai vor mai apoi sa auda de acele biserici si ceea ce Cuvantul da nastere, biserica omoara. Si am fost si in astfel de biserici, din fericire nu in anul acesta …

Dar, ca sa nu ma prea obisnuiesc cu binele, am avut si experiente care mi-au intarit regula experimentata in anii precedenti. Am ajuns intr-un orasel in care am fost invitat de mai multi ani sa predic si fiind acum ocazia sa evanghelizez in zona lor, am raspuns invitatiei. Si intr-o zi am predicat intr-una din biserici, intr-o zi intr-alta, sa fiu fair-play. O biserica a fost mare, calda, primitoare, activa, plina si vedeai ca Duhul lucreaza in ea. Cealalta foarte mica, nici macar 10% ca marime din cea unde predicasem anterior, dar nu asta vreau sa scot in evidenta, fiindca eu predic oriunde. Ceea ce vreau sa subliniez e problema de fond zic eu, care din pmdv stagneaza lucrarea acelei biserici probabil de ani de zile. Persoana care s-a ocupat de mine din partea lor a fost un om deosebit, inimos, plin de ravna dar trist si apasat. Nu stiam de ce. L-am simtit din prima. Mi-a zis inainte de slujba ca de fapt, comitetul lor, nu ma vor, dar ca pana la urma au ajuns la un compromis si vom face o intrunire de tineret si nu un serviciu de biserica, si nu il vom tine de la 6 (ora clasica) ci de la 4, si va fi doar el ca reprezentant si inca un frate, pastor, care tocmai fusese pus pe liber de acelasi comitet al bisericii. L-am intrebat motivul … Legalismul, fosilizarea, reactia la tot ce e relevant sau le provoaca traditiile inradacinate de atatia ani, plsu tot felul de vorbe pe care le-au inghitit si ei de pe la raspandaci. In dupa masa acelei zile, biserica aceea a devenit neincapatoare, tinerii au stat si pe hol si in curte. Eu vazand ca nu mai sunt locuri niciunde, le-am dat si locul meu si am iesit afara, intrand in biserica doar cand a trebuit sa predic, sa le las loc, fiindca erau atat de multi. S-au predat multi in acea zi si inima mi s-a intristat si sufletul mi s-a intaratat in acelasi timp. Fiindca am vazut cum Duhul Domnului a umplut, a coborat, a atins si a schimbat vieti in acea biserica, care de ani de zile stagna. Din ce cauza? Din cauza Duhului? Nu. Din cauza comitetului ei. Mi-a venit in minte vorba lui Isus spusa fariseilor – nici voi nu intrati si nici nu lasati pe altii sa intre … E dureros cand tu, cel responsabil de viata bisericii, tu esti microbul care o omoara in loc sa fii sursa care sa-i dea viata.

2.Cum se explică faptul că biserica ta este tot mai plină, de la o lună la alta, când cele mai multe biserici sunt tot mai goale?

Raspunsul meu este din Fapte 2:47 Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi. Oamenii vorbesc de parca mantuirea oamenilor sta in tehnici omenesti sau tine de noi. Da, noi ne facem treaba cum putem noi mai bine. Pentru fiecare serviciu al bisericii noastre, pentru acele 2 ore cat tine de obicei, oamenii nostri se pregatesc cel putin 50 de ore saptamanal. Eu petrec in jur de 20 de ore in pregatirea predicii, avem grupuri care se roaga si miercuri si duminica dimineata, echipa de inchinare petrece cel putin 5-6 ore in pregatire si repetitii, cei de la ppt, filmare, décor, aranjarea salii, traduceri, usieri, welcome, anunturi, etc. Ce am constatat eu, ca atunci cand noi depunem efort si ne pregatim sarguincios pentru o lucrare, si Domnul rasplateste. Ma doare cand  ajung in biserici, si nu de putine ori eu sunt primul, fiindca vin cu 40-50 de minute inainte, tocmai ca sa-mi pregatesc cadrul expunerii Cuvantului si nu gasesc pe nimeni – nici un pianist cu care sa discut melodia de final, nici un om pt proiectie, nici macar pastorul. In schimb, inainte cu 5 minute, pe cand trebuie sa ne rugam si linistiti sa urcam la amvon, si apoi in urmatoarele 15 minute, culmea culmilor – pe cand slujim deja in amvon – curg biletele, semnele, discutiile – si asa se organizeaza programul bisericii – ad hoc pe loc. Si atunci la ce sa ne asteptam … ?! Sa vedem rezultate? Duhul Sfant este cea mai organizata persoana din Univers, de aceea eu personal pot marturisi ca l-am vazut la lucru cel mai mult in biserici organizate si bine structurate, fiindca Duhul Sfant nu coboara acolo unde nu exista cadrul adecvat, si daca El nu coboara, poti sa-l ai pe Billy Graham in amvon, rezultatele sunt nule, fiindca convertirea omului tine de lucrarea Duhului. De aceea, eu cred ca nu doar lipsa rugaciunii saptamanale = lipsa roadelor din weekend, dar si lipsa unei viziuni, a unei strategii, a unei bune organizari a serviciilor bisericii = rezultate pe masura. Comoditatea si uneori lenea, lipsa investirii talantului dat de Dumnezeu, produce lipsa roadelor. Evident acesta este doar un aspect … dar daca m-ai provocat, ti l-am zis asa cum este. Mai sunt si altele dar poate cu o alta ocazie.

Ce ma bucur insa, e ca din ce in ce mai multi pastori incep sa-si recunoasca criza din propriile bisericii si cauta ajutor. In ultima evanghelizare pe care am avut-o, intr-o zi, cand trebuia sa predic seara, afland ca sunt in zona de dimineata, am avut 5 intruniri cu echipe de pastori impreuna cu presbiteri sau lideri din bisericile lor, fiecare din locatii diferite, toti insa avand aceleasi intrebari si framantari – frate Cristi ce sa facem, fiindca ceva trebuie facut, nu mai putem continua asa … Unora le-am dat sfaturi, cu altii doar am plans si m-am rugat fiindca mi-am dat seama ca nu pot face nimic. Am stat de vorba cu un pastor 3 ore, si mi s-a rupt inima sa vad cum omul asta de 6 ani de zile este legat si nu poate sa faca nimic in biserica lui, care e in coma (asta am simtit-o eu predicand acolo), fiind restrictionat de un comitet care mentine aceasta stare de ani de zile crezand ca apara Evanghelia, cand ei de fapt inabusa viata bisericii si distruge viziunea unui pastor. Mult din viata unei biserici tine de conducerea ei, si nu doar de pastor, ci si de cei ce sunt langa el, care ori ii dau aripi, ori i le frang. Si asta vi-o spun din experienta proprie. Dumnezeu sa se indure de pastori dar si de comitetele bisericilor noastre.

3.Este o perovocare, cresterea bisericii într-un ritm, rapid?

Este o provocare dar nu mare, ci … foarte mare. Fiindca pe noi nu ne intereseaza cantitatea ucenicilor ci calitatea lor. De aceea spre exemplu acum avem peste 30 persoane la caticheza, dar din ei vor fi destui amanati, fiindca dincolo de cele 4 luni de caticheza, avem interviuri si evaluari personale cu fiecare din ei, cu 2-3 saptamani inainte de botez si sub calauzirea Duhului, vom alege dintre ei pe cei ce sunt pregatiti pentru a face pasul acesta iar de restul ne vom ocupa in continuare. Deasemenea grupurile mici. Biserica noastra ar fi crescut probabil de 2-3 ori mai mult daca nu am fi fost stricti si nu am fi conditionat membralitatea noastra in functie de integrarea intr-un grup mic. Si acest filtru este extraordinar, fiindca cei ce vin in grup, trebuie saptamanal sa citeasca Cuvantul fiindca vor fi intrebati din el, sa dea socoteala, sa se roage, sa aiba timp de post si rugaciune, sa slujeasca, etc – lucruri pe care cei ce sunt obisnuiti doar cu un crestinism de duminica, superficial, le resping. Si de aceea, noi din start, ne filtram membrii, fiindca atunci cand ii primim, trebuie sa fi fost membrii in grupul mic cel putin 6 luni si la interviul respectiv este intrebat si liderul de grup despre ei, si lucrul acesta conteaza mult, fiindca in 6 luni, intalnindu-te saptamanal cu un om, iti dai seama cine e. De aceea cresterea bisericii este o provocare mare, fiindca mereu trebuie sa ai noi lideri de grupuri mici, care sa fie pregatiti sa preia pe cei noi veniti, intalnirile de instruire a liderilor trebuie sa fie bine pregatite si regulate (noi le avem la fiecare 2 saptamani), lucrarea de consiliere trebuie sa fie bine pusa la punct, fiindca multi dintre cei noi veniti, au bagaje mari de poveri si pacate si trebuie ajutati in acest sens; departamentul de copii trebuie sa fie pregatit cu noi invatatori, fiindca in general cei ce vin sunt familii tinere care vin si acestia au copii si  cand grupele devin prea mari trebuie impartite ca predarea sa fie eficienta; spatiul trebuie sa fie adecvat – ne-am gandit serios ca in acest an sa incepem 2 servicii identice, asa cum am mai facut – dar asta inseamna costuri duble, energie dubla si timp de slujire dublat pentru cel putin 50 de oameni care sunt implicati in organizarea unui serviciu in cadrul bisericii noastre. Si asta nu e simplu deloc … Dar nu poti trata binecuvantarile lui Dumnezeu cu superficialitate, de aceea daca El da rod, tu trebuie sa fii pregatit sa-l primesti.

Am invatat un lucru, de fapt am inteles un verset – in Evanghelii la un moment dat intr-o pilda Isus spunea, sa i se ia ceea ce are si sa I se dea celui ce are. Si mi-am zis, e nedrept Doamne – de ce sa dai celui ce are, de ce nu dai celui ce n-are?! Pe langa explicatiile comentariilor, am avut ocazia sa inteleg acest adevar printr-o experienta proprie. Intr-o zi, fiind prezent intr-o intalnire de pastori, unul mi-a zis (si am vazut ca ceialti dadeau din cap) – de ce Cristi voi tot primiti binecuvantari si noi nu, mai da-ne si noua din ce aveti voi, de ce Domnul va da doar voua? Si mi-am dat seama de un lucru. In inima mea as fi vrut ca si ei sa capete ceea ce noi am capatat (fiindca nu e meritul nostru, e harul Lui), dar mi-am dat seama atunci, ca din pacate ei nu erau pregatiti … nu erau in stare sa gestioneze chiar daca Dumnezeu le-ar fi dat. Si mi-am zis in inima mea atunci cu teama – Doamne nu ma lasa sa cad in letargie, in comoditate sau in fosilizare, sau mai rau, sa cred ca merit aceste lucruri din partea Ta, ci tine-ma mereu la lucru, transpirand pentru tine, investind fiecare talent pe care mi-l dai, tocmai pentru a nu pierde binecuvantarea. Fiindca celui ce are i se va da, dar celui ce n-are I se va lua si ceea ce n-are si se va da celui ce are!

4.Se pare că 1n curând clădirea unde vă adunați, va deveni ne1ncăpătoare. Aveți vre-un plan pentru rezolvarea acestei ,,PROBLEME”?

Desigur. In curand ne apucam de constructie. Avem un teren mare in afara Aradului, avem planuri, avem autorizatie, si acum strangem fonduri, si speram ca in curand sa ne apucam de treaba. Rugati-va pentru noi si daca va pune Domnul pe inima ne puteti si ajuta “oleaca” donand chiar pe situl nostru www.harvestmetanoia.ro

5.Vreun plan de extindere 1n România?

Noi nu am avut nici un plan, niciodata. Stiu ca asta surprinde fiindca multi din raspandacii care ne vorbesc “de bine”au impresia ca eu caut ocazii sa infintez biserici, sau sa le rup, sau sa fur pastori, sa-mi creez imperiu. Nu este adevarat. Sunt intr-adevar deschis pentru orice pastor sau tanar cu pasiune si educatie teologica care simte chemare sa planteze biserici, sa-l instruim, si sa gasim oportnitati de lansare a noi lucrari. Tot asa am fost contactati de grupuri de credinciosi care simt si doresc acelasi lucru si care imbratiseaza viziunea noastra, si de care am inceput sa ne ocupam pana ce le-am gasit un pastor, si apoi, daca Duhul Domnului adevereste cu Duhul nostru sa am lansat alte lucrari. Daca Domnul deschide, aduce – noi evaluam acele oportunitati si daca simtim ca sunt de la El, mergem inainte. Dar un plan de extindere nu avem, ci doar de instruire, in cazul in care se ivesc oportunitati.

6.Te rog, un cuvânt pentru cititorii Blogului nostru!

Va multumesc personal pentru sprijinul vostru in rugaciune si in incurajari. Ma bucur ca acest blog este unul realist dar si pozitiv. Prea multe  bloguri din pacate sunt platforme negativiste prin care se batjocoresc sau se calomniaza fie lucratori, fie lucrari. Ma bucur ca aici puteti gasi lucruri reale si biblice. Cunoscandu-i pe cei care se ocupa de acest blog apreciez modestia si bunul simt de care dau dovada cat si intelepciunea de a ridica subiecte sensibile dar nu de dragul de a provoca ci de a gasi solutii sau a pune pe ganduri. E important cand citim si cand scriem, sa citim si sa scriem in duh nu doar in fire, si ma bucur ca la asta se lupta gazdele acestui blog. Fiti binecuvantati cu totii! Va astept la Arad, sau cel putin printr-o prezenta “virtuala” …