Eliberarea celor așa-zis „liberi”!?

Până să-L cunosc pe Dumnezeu și minunatul Lui plan de mântuire prin Domnul Isus, am crezut că fiecare societate responsabilă trebuie să se ocupe de indivizii ei, care sunt produsul, bun sau rău al acelei societăți. Cei „buni” să fie promovați și protejați pentru influența lor bună în societatea respectivă, iar cei răi să fie izolați și recuperați prin orice metode pentru a deveni și ei „buni”, care să aducă un plus de valoare în societate ca „oameni liberi”.

    Am constatat cu părere de rău că orice metode omenești folosite în păstrarea indivizilor unei societăți considerați „buni” cât și recuperarea celor „răi”, dau greș. Mulți din cei așa-ziși buni, la un moment te trezești că fac lucruri rele, unele greu de explicat și societatea, oricare ar fi ea se vede neputincioasă și nevoită să suporte consecințele nefericite.

  Toate acestea se întâmplă deoarece ființa umană este sub robia păcatului (neascultare de Dumnezeu)-Geneza 2:16-17

Așa am fost și eu până în ziua în care L-am acceptat ca Domn și Mântuitor în viața mea pe Domnul Isus Hristos. De atunci viața mea și a familiei mele s-a schimbat și am început să spun tuturor oamenilor, de aproape sau de departe, că singura „soluție” de recuperare, reabilitare și reintegrare a oamenilor este jertfa Domnului Isus.

   De câțiva ani prin „Asociația Family to Family” merg în Penitenciar unde am găsit oameni izolați de comunitatea în care trăiesc pentru că au comis fapte „anti-sociale”.

    Cu ajutorul lui Dumnezeu mulți dintre ei au fost recuperați și reintegrați în familia și societatea care-i trimisese într-un loc de „reeducare” pentru „răutatea” lor. Ei au fost robi ai păcatelor, viciilor, etc. și  pentru a-și satisface aceste pofte au comis fapte rele, ajungând în închisoare. Aceștia au nevoie de două eliberări: cea de sub robia viciilor și cea din închisoare și aceasta numai Dumnezeu poate s-o facă.

   Dar am constatat și cred nu numai eu, că și în „libertate” oamenii sunt robi (închiși) ai viciilor, poftelor sau pornirilor răutăcioase care, mai devreme sau mai târziu, dacă nu dau ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu pot ajunge într-un loc asemănător: închisoare sau mai grav, la finalul vieții pământești, în iad.

    Un asemenea om a fost Ionuț.  Ionuț este un tânar de 21 de ani, căsătorit, tatăl unei fetițe de 3 ani și ca orice tânăr, a învățat că viața „trebuie trăită” dar, nu a știut cum. A devenit de mic copil rob al tutunului, alcoolului și al jocurilor de noroc. Crescând, au crescut și poftele și provocările vârstei, dorea să arate „cine este el” și a recurs la tot felul de lucruri rele. Tatăl său administreaza o firmă și Ionuț lucrând în această firmă, în afară de banii primiți de la tatăl său, fura pentru a-și satisface viciile.

   Acasă ajungea foarte rar la fetiță și la soție, iar când venea, le administra câte o bătaie, le lua banii de mâncare și banii destinați pentru cheltuielile casei și îi juca la ruletă, unde foarte repede îi pierdea. A ajuns să se bată cu tatăl său pentru a-i da bani mai mulți, pănă într-o zi când un copil al lui Dumnezeu i-a vorbit de libertatea de care se bucura el în Hristos care l-a „eliberat” deși nu se afla în închisoare. L-a asigurat că îl poate elibera și pe Ionuț, chiar dacă el spunea că este un „om liber” (deși robit de toate poftele). Ionuț a ascultat și a dorit să-L cunoască pe Isus, Cel ce eliberează necondiționat și pentru totdeauna.

   Astfel a venit la Casa Domnului și în urma unei rugăciuni sincere înaintea lui Dumnezeu-Eliberatorul, Ionuț a fost iertat și eliberat de toate viciile, casa lui a devenit un loc unde mulți vin și se roagă împreună,  iar el este neobosit în a duce la toți oamenii care-i ies în cale vestea cea mai minunată: Isus eliberează. Mulți au văzut și au crezut, urmând Calea Domnului pentru că știau cum era viața lui Ionuț înainte de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

   Ne bucurăm de lucrările lui Dumnezeu și vom reveni curând cu mai multe minuni pe care Domnul le-a făcut în familia și neamul lui Ionuț.

Fiți binecuvantați de Marele Eliberator: ISUS!