Cătălin Ciuculescu -Botez în penitenciar!!

Ca-i vineri si ca se apropie zilele de weekend? Nu prea cred ca se simte in inchisoare. Ca botezul se face Duminica? Nici asta nu cred ca are importanta.

In urma cu cateva zile am fost partasi unui nou botez in apa, unei noi marturisiri publice a unor tineri care, la fel ca noi toti ceilalti, au facut alegeri gresite in viata, doar ca ei au fost inchisi pentru ale lor.

Am pus aparatura in masina lui tata si cale de o ora ne-am indreptat spre Craiova la Penitenciarul de Minori. Am cules doi dintre fratii nostri din oras apoi am ajuns la destinatie. Ne-am intalnit cu Mike apoi cu Viorel si cu Marius, care s-a alaturat pentru poze si filmare. E amanuntit controlul inainte de a intra la baietii din Centrul de Corectie. De intrat e greu, dar de iesit e usor, dar pentru cei care sunt inchisi acolo e exact invers: usor sa intri si greu sa iesi.

Imediat ce am trecut de camera de control doi dintre detinuti ne-au asteptat cu gand sa ne ajute la transportul aparaturii. Au pus mana pe ele si le-au dus in sala de sport, unde urma sa se desfasoare intalnirea. S-au oferit, fara sa fie rugati…

E un sentiment interesant care te incearca atunci cand stai in preajma lor. E un sentiment pe care l-am mai intalnit si prin bisericile noastre… „Oare ce-o fi facut sa ajunga aici?”… „Cum a putut sa faca asta?” Un tip de judecata din aia, aparent justificata. Si-ai fi tentat sa te uiti urat la ei. Asa a fost la mine cand am mers la ei prima data. Mi-a trecut tot atunci. Judecatorul e Unul singur: Dumnezeu. Atat. Dumnezeu. Le-am zis fratilor mei in datile anterioare sa nu se uite acuzator la ei. Noi toti avem probleme. Asa zice Biblia: ca nu este niciunul care sa faca binele… Niciunul macar…

Au umflat baietii o piscina pana aproape de genunchi in care au pus apoi apa. Viorel a vorbit, am cantat si noi, am ascultat o marturie a cuiva care fusese inchis pentru cativa ani dar care acum e intors la Dumnezeu, a vorbit Mike si am vizionat un mesaj video de la Cosmin.

Opt baieti imbracati in alb asteptau sa fie botezati. Cand ii vezi in hainele albe si stii ca sunt inchisi nu prea stii ce sa crezi, nu-ti prea vine sa faci legatura intre botez si catuse, intre crima si iertare. Dar uite ca se poate, indiferent de ce nu ni se pare noua „la locul lui”. Au intrat pe rand in apa, au marturisit cu voce tare credinta in Dumnezeu si ca nu vor sa se mai lase vreodata de El. Ca e autentic? Nu stiu… Ca e abureala? Nu stiu nici asta? Ca o sa se tina de pocainta? Nici asta n-am de unde sa stiu… Stiu doar ca Dumnezeu vede dincolo de mintea noastra mica si neincrezatoare. Viata cu Dumnezeu se dovedeste in timp. Am vazut doar un soi rar de bucurie in ochii lor ai asta imi spune mult.

La scurt timp dupa ce au fost botezati cei opt, unul dintre baietii prezenti in sala s-a ridicat, s-a apropiat de Viorel si a zis ca si el vrea sa fie botezat. Si-a luat haine albe si a fost botezat in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, in urma marturisirii cu voce tare a credintei in Isus.

Viata cu Dumnezeu se traieste indiferent de circumstante. Unii descopera frumusetea vietii cu El in captivitate, dar poate ca ei traiesc libertatea pe care o da Isus mult mai intens decat noi, astia care colindam pe-afara, care facem tot ce ne taie capul si ne dam mari si tari cu Dumnezeul nostru de care ne amintim cel mai des Duminica. Libertatea e data de Dumnezeu si oricine traieste cu El o imparte si cu altii. Dumnezeu elibereaza pe oricine crede, asa ca nu e treaba noastra sa ne gandim ca e greu sa primeasca cineva pe Dumnezeu in puscarie. Uite ca nu-i asa. Uite ca se poate. Dumnezeu nu sta programe, ci in inimi. Haine albe va doresc si ochi frumosi…