Definirea Împărăţiei lui Dumnezeu (5)

Iosif Țon- Mesaj special pentru Biserica Contemporană!!

Îi mulțumesc fratelui Țon pentru mesajele transmise. Sunt efectiv mirat și profund mișcat, nu numai de actualitatea mesajelor pentru biserica contemporană, dar și de modul în care fratele Iosif a reușit să se mențină „la zi” cu evoluția generației noi, în ciuda vârstei frumoase pe care o are.
Vă rog să urmariti seria celor 7 episoade care vor fi publicate pe blogul noastru, și veți vedea că nu am exagerat deloc prin afirmațiile făcute. Dumnezeu să-i dea fratelui Țon multă sănătate, fiindcă este cu adevarat un izvor nesecat și o sursă binecuvântată pentru orice creștin dornic de a-L cunoaște mai mult și mai bine pe Dumnezeu.

Mike Olari

Cap.5

A doua definiţie a Împărăţiei

„Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-Se Numele Tău; Vie Împărăţia Ta:                                                                                                                                         Să se facă pe pământ voia Ta aşa cum se face în ceruri.” (Matei 6:9-10)

O „împărăţie” este un teritoriu în care se face voia unui împărat, a unui domn, a unui rege. În ceruri se face voia lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, S-a coborât din cer pe pământ, „ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8), adică să-i nimicească împărăţia, şi să aducă aici pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu.

Aici pe pământ va fi Împărăţia lui Dumnezeu, sau Împărăţia cerurilor, atunci când pe tot pământul se va face numai voia lui Dumnezeu, aşa cum se face în ceruri.

Iată ce spune Isus despre Sine Însuşi: „căci M-am coborât din cer sa să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38).

Atât de important este lucrul acesta încât Isus face din el etalonul prin care măsoară El pe cineva: „Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă” (Marcu 3:35).    

Atunci, dacă aşa stau lucrurile, de cea mai mare importanţă este să determinăm cu cea mai mare claritate ce înseamnă „voia lui Dumnezeu”!

Cine altul, decât Dumnezeu Însuşi, este Cel care trebuie să ne spună care este voia Lui pentru noi pe pământ! Şi Dumnezeu ne-o spune în aceste cuvinte, rostite de El pe muntele schimbării la faţă, după ce Moise şi Ilie au dispărut şi a rămas numai Isus singur:

„Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5). Aceasta este declaraţia atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu: Să ascultaţi de Fiul Meu, adică, să faceţi tot ce vă va învăţa El. Voia Mea este învăţătura Lui.

Lucrul acesta ne este confirmat de ceea ce-i spune Isus ucenicului Său, Filip: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Dumnezeu… Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine, ci Tatăl care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui” (Ioan 14:9-10).

Toate acestea sunt confirmate de Isus în încheierea predicii de pe Munte, care este predica despre Împărăţia lui Dumnezeu:

„Nu orişicineşi-Mi zice „Doamne! Doamne” va intra în Împărăţia cerurilor ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri… De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face se aseamănă cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă” (Matei 7: 21 şi 24).      

Din felul în care vorbeşte Isus rezultă că „aceste cuvinte ale Mele” sunt „voia Tatălui Meu care este în ceruri.”

Din toate acestea rezultă că:

(1) Împărăţia lui Dumnezeu este un teritoriu în care se face voia lui Dumnezeu                          

şi că                                                                                                                                                            

(2) voia lui Dumnezeu este cuprinsă în învăţăturile Domnului Isus.

Prin urmare, dacă vrem să se aşeze pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să facem ca tot pământul să trăiască după învăţăturile Domnului Isus.

Exact acest lucru li-l spune Domnul Isus când îi trimite pe apostoli să ucenicizeze toate naţiunile: „Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:18), adică învăţaţi-i tot ce v-am învăţat Eu şi învăţaţi-i să trăiască aşa cum v-am învăţat Eu pe voi să trăiţi.

În primele secole după Domnul Isus, creştinii erau numiţi „ucenici”, adică cei ce urmau învăţăturile Învăţătorului Isus şi trăiau după aceste învăţături.

Se ştie însă că lui Constantin, împăratul roman care a adoptat creştinismul ca religie a imperiului roman, nu-i plăcea învăţătura lui Isus din predica de pe munte. El dorea doar un Cristos cosmic, care să-l ajute în războaie. De aceea, sinoadele au creat un creştinism preocupat numai de divinitatea lui Cristos, discutată mult în epistolele apostolului Pavel, şi de mântuirea omului în cer. La Reformă, Martin Luther a rămas legat de un creştinism preocupat doar de iertarea de păcate şi de mersul omului în cer.

Abia în ultimii 50 de ani are loc o întoarcere puternică spre Evanghelii, spre învăţăturile Domnului Isus. Şi când studiem aceste învăţături, redescoperim învăţătura despre Împărăţia lui Dumnezeu, care înseamnă să facem ca pe pământ să se facă voia lui Dumnezeu, adică să se trăiască după învăţăturile Domnului Isus şi astfel să fie pe pământ ca în cer.

După programul stabilit de Domnul Isus, Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să se instaleze mai întâi în fiecare om. De la individ, se trece la familie: aici trebuie să se instaleze relaţii ca în cer, formulate în predicile şi pildele Domnului Isus. În pasul următor, fiecare biserică trebuie să fie un grup de oameni care trăiesc între ei după învăţăturile lui Isus: să arate astfel lumii cum este o societate în care pe pământ este ca în cer. Bisericile acestea vor schima naţiunea.

Iată cea mai mare revoluţie posibilă pe planeta pământ.

Cei care înţeleg învăţătura Domnului Isus despre Împărăţie şi o aplică în vieţile lor, în familiile lor şi în bisericile lor devin agenţii acestei revoluţii care va schimba omenirea.