Relație VS. Religie – Capitolul 6 Lecția 11 Perseverența credinței

  • Marcu 7:24-30 – Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. Căci, îndată, o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: ‘Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.’ ‘Da, Doamne’, I-a răspuns ea, ‘dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.’ Atunci, Isus i-a zis: ‘Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.’ Și când a intrat femeia în casa ei a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Chiar în acest teritoriu nelocuit de evrei, era imposibil ca ISUS să rămână ascuns. El devenise foarte popular, dar și indispensabil pentru oamenii care aveau nevoie de ajutor.
  • O femeie neevreică, a solicitat ajutor pentru fiica ei, care era posedată de un duh rău. ISUS pare să o refuze argumentând că nu este timpul pentru extinderea lucrării Sale la neevrei.
  • Credința și perseverența femeii au dus la rezolvarea problemei sale, iar Isus apreciază credința ei.

Chiar dacă în această etapă lucrarea lui Isus era destinată exclusiv pentru poporul legământului, poporul Israel, totuși, întâlnim în evanghelii și neevrei cu o credință puternică.  Această femeie siro-feniciană îl impresionează pe Isus cu perseverența ei, care argumentează în credință și nu se dă bătută, înduplecându-L în cele din urmă să se ocupe și de problema ei. În orice problemă pe care o aducem la Isus cu credință, trebuie să fim perseverenți și să nu ne dăm bătuți… citește în continuare

%d blogeri au apreciat: