PASTORE, TU M-AI TRIMIS IN IAD !!

          Vă prezentăm o scrisoare din partea unui om de afaceri, care a ajuns în IAD, către pastorul lui. Scrisoarea este foarte clară și nu necesită nici o explicație.
                                                                                               Cu respect și dragoste,
                                                                                                                   Mike Olari
            Picture-of-Hell             Dragă Pastore
             Am ajuns la destinația finală. Nu numai că nu am găsit ce mi-ai zis, dar este îngrozitor. Totul în jurul meu este durere și agonie. Pentru început am crezut că este un vis prost, dar imediat am realizat de fapt, că este un adevăr dur și sumbru. Era de fapt IADUL.
            Am început să îmi pun tot felul de întrebări, Cum?, De ce?, și Pentru ce am ajuns aici? Din toate discuțiile și întâlnirile noastre, la tot felul de mese festive, nu mi-ai dat nici cea mai vagă idee că aș putea sfârși aici. Dimpotrivă, după fiecare întâlnire cu tine, mă simțeam tot mai sigur pe situație și eram sigur că o să sfârșesc bine, doar sunt cel mai devotat donator!
            Dar uite, nu numai că n-am sfârșit bine, dar și mult prea repede… Accidentul de care am avut parte și care mi-a curmat viața pământească, a fost unul teribil. Fiind beat, nici nu mi-am dat seama ce fac, dar sunt convins că Dumnezeu, care iubește toți oamenii, uneori trebuie să intervină într-un mod dramatic, pentru a pune capăt nebuniilor noastre și jocului nostru „de-a biserica”. După ce m-am dezmeticit puțin și am realizat că sunt în iad, am început să-mi deapăn toată viața mea, precum bogatul din pilda cu Lazăr… Încetul cu încetul au început să se clarifice lucrurile.
            Este adevărat că tu, de la amvonul bisericii, spuneai exact ce trebuie, dar în desele noastre întâlniri, niciodată nu m-ai făcut să înțeleg că eu nu trăiesc viața mea de creștin cum ar trebui. Stând aici, în chinul insuportabil din văpaia iadului, m-am gândit de ce ai fost atât de tolerant cu mine și viața mea, iar răspunsul nici nu a fost greu să îl dau, pentru că aveai mereu proiecte care costau mulți bani, iar la mine îi găseai întotdeauna. De frică să nu pierzi sponsorizarea de care depindeai atât tu cât și biserica ta, ai preferat să fi foarte finuț cu mine, iar astfel m-ai lăsat să merg spre iad.
            Îmi amintesc cum a început prietenia noastră și cum a decurs, până ce în cele din urmă, iată finalul ei trist și îngrozitor.  Era aniversarea voastră. Împreună cu soția am decis să vă facem un cadou, un bilet într-o stațiune frumoasă, unde să vă puteți relaxa și să vă refaceți. Ai fost foarte recunoscător și începând din acel moment, familiile noastre au stabilit o relație apropiată. A urmat momentul în care a trebuit să construim o nouă clădire. Am fost primul care, cu toată inima, am donat cei mai mulți bani pentru această construcție. Desigur că la finalul construcției, ai simțit nevoia să mă răsplătești și m-ai cooptat în comitetul bisericii. Este adevărat că pentru început, doar în comitetul administrativ. Următorul pas a venit de la sine. Eu aveam mai mulți prieteni (oameni cu bani) care eu i-am propus pentru comitet. Bineînțeles că nu ai putut să mă refuzi, fiindcă atât eu cât și ei, am pus cei mai mulți bani la construcția bisericii. Astfel a fost format comitetul administrativ. A fost numai o chestiune de timp, până ce comitetul spiritual al bisericii, n-a mai avut nici un stock-footage-laughing-businessman-giving-thumbs-up-with-colleagues-around-in-a-meeting-roomcuvânt de spus, fiindcă noi, cei care am sponsorizat cu cei mai mulți bani această lucrare, aveam totdeauna ultimul cuvânt. De acum noi conduceam, fiindcă noi am dat banii. Din păcate, banii vorbesc în cele mai multe biserici…
             Și uite așa, biserica a luat o nouă direcție, fiind condusă după principiile firești, nu după Cuvântul Biblic.
      Îmi amintesc cum noi cei din comitetul administrativ îți spuneam, pe cine să pui la predică și pe cine nu… Cei ce doreau să predice mai des, trebuiau să fie în relații bune cu noi, iar pentru asta ei trebuiau să evite subiectele care ne-ar fi condamnat, pe noi cei cu bani. De multe ori, tu știai că banii noștri nu erau tocmai curați, dar deja erai așa de dependent de ei că nu-ți mai permiteai să ne corectezi. Apoi au început alte compromisuri, pe care le-ai făcut, tot pentru a nu-ți pierde sponsorii. Îți aduci aminte când copilul unuia dintre cei din grupul nostru a divorțat? A trebuit să îl scoți basma curată, cu toate că ai știut că el era vinovat. Apoi îți amintești când ți-am spus că am avut o aventură extraconjugală, cum m-ai asigurat că Dumnezeu în dragostea Lui mă iartă (și ai adus în discuție cazul lui David) și totul a rămas între noi doi. După acea întâlnire, nu numai că s-a mai repetat acel lucru, dar conștiința mea era acum foarte liniștită…mi-am zis: Doar păstorul știe Biblia mai bine ca mine și este ok ce-am făcut. Doar și Dumnezeu vede cât de mulți bani am dat la biserică!
               Apoi mi-a venit în minte momentul când aveai mare nevoie de bani pentru extinderea clădirii, iar eu la acea întâlnire ți-am mărturisit că sunt pe punctul de a divorța, lucru care s-a și întâmplat. Bineînțeles că eu am fost foarte generos cu tine și în acel moment, iar soția mea a plătit singură prețul divorțului, fiindcă ea l-a cerut. Ei bine, ea l-a cerut, fiindcă eu aveam aventurile mele amoroase în afara căsniciei, iar tu știai adevărul…dar nu m-ai acuzat prea tare fiindcă aveai nevoie de donațiile mele… Toate astea și multe altele m-au dus pe mine în iad…
               Ce crezi că se va întâmpla cu tine, dacă vei continua cu compromisurile acestea? Am întâlnit aici multe persoane pe care le-am cunoscut, din multe biserici, dar mai trist este faptul că sunt aici cu noi păstori, care așa ca tine au făcut tot felul de compromisuri, pentru a arăta bine pe dinafară, dar înauntru este teribil. Pastore, iadul există și este teribil, Biblia este adevărată și trebuie trăită. Venirea lui Isus este mai aproape ca oricând. Sper ca această scrisoare să te pună serios pe gânduri, nu numai pe tine ci pe toți pastorii și oamenii de afaceri, care se joacă de-a pocăința și cred că dacă au bani, pot să-și permită orice. Chiar în momentul în care începusem să mă împac cu gândul că-mi merit soarta din plin, ceva extraordinar s-a întâmplat. M-am trezit din coma profundă în care eram și am început să strig către Dumnezeu și să-I implor mila. El a fost bun și mi-a acordat încă o șansă. Bineînțeles, că primul lucru pe care o să îl fac, imediat ce mă pun pe picioare, o să-mi rezolv problema mea cu Dumnezeu.  Dar tu Pastore, ce vei face?
    George A.

NU UITA, DUMNEZEU TE IUBESTE!

Monologul Lui Dumnezeu
„M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineaţă…
Aşteptam să-mi spui două trei cuvinte, mulţumindu-Mi pentru cele ce ţi s-au întâmplat, cerându-Mi părerea pentru cele ce urma să le faci astăzi.
Am observat că erai mult prea preocupat ca să-ţi cauţi haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram să găseşti câteva clipe ca să-Mi spui: Bună dimineaţa!
Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea că-ţi sunt alături, am surprins pentru tine cerul cu culori şi cânt de păsărele.
Păcat că nu ai observat nici atunci prezenţa Mea.
Te-am privit plecând grăbit spre serviciu şi iar am aşteptat.
Presupun că fiind atât de ocupat, nu ai avut timp nici atunci să-Mi spui două vorbe.
Când te întorceai de la muncă, ţi-am văzut oboseala şi ţi-am trimis o ploaie măruntă care să-ţi alunge stresul acumulat.
Am crezut că făcându-ţi această placere îţi vei aduce aminte de Mine.
În schimb, supărat, M-ai înjurat.
Doream atât de mult să-Mi vorbeşti.
Oricum ziua era, încă, lungă!
Ai pornit televizorul şi în timp ce urmăreai programul preferat, Eu am aşteptat.
Ai cinat apoi cu ai tăi şi tot nu ţi-ai adus aminte de Mine.
Văzându-te atât de obosit, am înţeles tăcerea ta şi am stins splendoarea
cerului ca să te poţi odihni, dar nu te-am lăsat în beznă.
Am lăsat veghetori pentru tine o mulţime de stele.
Era aşa de frumos, păcat că n-ai observat…
Dar nu contează! Poate chiar nu ţi-ai dat seama că Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multă răbdare decât poţi să-ţi imaginezi tu vreodată…
Vreau să ţi-o arăt, pentru ca şi tu, la rândul tău, să o arăţi celor din jurul tău.
Te iubesc atât de mult încât te voi răbda.
Acum eşti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi rămâne decât să te iubesc şi să sper că măcar azi, îmi vei acorda puţin
timp din timpul dăruit ţie.
Îţi doresc o zi bună şi minunată ca sufletul tău luminos !
Al tău Tată, Dumnezeu

PROVOCAREA COMENTATORILOR !

        Dragi cititori ai acestui blog,

     Așa după cum bine ați putut observa, după aproape doi ani de existență, faptul că pe blogul nostru nu se dorește promovarea unei persoane anume, nici chiar a unui grup de persoane, ci dorim să fim un ajutor pentru toți cei ce ne citesc blog-ul. 

          Dacă am prezentat anumite lucrări de care ne ocupăm, în primul rând am dorit să scoatem în eidență MAREA PUTERE A LUI DUMNEZEU  în transformarea unor vieți, care pentru cei mai mulți, nu mai exista nici o speranță. În al doilea rând, aducem aceste experiențe pentru a încuraja și pe alții în această direcție.

          Lucrarea pe care noi o facem în Penitenciar, este imposibil s-o faci fără DUMNEZEU, așa că toată Slava și Gloria pentru ceea ce se întâmplă în Penitenciar este  a Domnului nostru Isus Cristos. Îi mulțumim pentru că ne-a făcut și pe noi părtași Slavei Lui. Vă rog, purtați-ne în rugăciunile voastre, fiindcă pe 30 Septembrie vom avea încă un botez în apă, când aproximativ 9-10 persoane vor încheia un LEGAMÂNT cu Domnul.

          Revenind la motivul acestei postări …

    Urmărind multe comentarii din partea dumneavoastră, mi-am dat seama că suntem citiți de frați scumpi care iubesc pe DUMNEZEU și studiază Cuvântul Biblic, foarte intens. Ca atare, o să aduc în fața dumneavoastră o nouă provocare și împreună să dezbatem anumite subiecte Biblice, care, sunt convins că vor ajuta pe mulți dintre cei ce citesc acest blog și de ce nu, chiar pe noi, cei ce scriem. Vom avea ocazia să ne dezvoltăm orizontul cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu.

                  Sper ca fiecare din noi să fie deschis la a învăța și de la alții. Domnul să ne dea o inimă plină de dragoste pentru cei ce nu înțeleg, ca și noi, cuvântul, și să avem răbdarea necesară pentru a le explica în dragoste punctul nostru de vedere. O să aduc de fiecare dată câte un subiect, la care să medităm cu toții, iar apoi să ne aducem explicația(ceea ce înțelegem noi din acest text) noastră cât mai sumară, după care se poate trece la dialog, care vă rog să-l facem cât se poate de calmi și însoțiți de o dragoste AGAPE, fără atac la persoană (atacăm idei), așa cum bine stă unor oameni evlavioși.

          Dacă totul va decurge bine, com continua în așa fel încât mulți să poată găsi un răspuns CLAR și BIBLIC și prin această metodă.

         Domnul să ne dea multă înțelepciune, astfel ca în final, scopul nostru să fie atins, iar oamenii să se trezească din amorțeala bisericească, la o adevărată pocăință, care să le aducă în final mântuirea lor și celor din jurul lor.

                             DUMNEZEU să ne ajute la aceasta!

           Cu multă dragoste,

                         Mike Olari

      Iar acum subiectul propus pentru prima lecție.

Efeseni Capitolul 5:1-5

„Urmați, dar, pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu. Curvia sau orice alt fel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care sunt necuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.  Căci știți bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.”

hqdefault
     Observați faptul că în aceste versete, păcatul „lăcomiei de avere” este pus la același nivel cu „păcatul curviei„. Fiecare dintre noi, credem că păcatul curviei este foarte grav (din când în când este pedepsit chiar și de biserică), dar păcatul lăcomiei parcă este inexistent, nimeni nu a fost pedepsit vreodată pentru acest păcat (din câte cunosc eu) și nici nu se predică prea des despre el. Cu toate astea, eu cred că este cu mult mai prezent în bisericile noastre, decât păcatul curviei, care din când în când mai este și pedepsit și face ravagii mari începând chiar cu cei mai sus puși.

           Doar câteva întrebări de ghidaj, dar sunteți liberi să aduceți și alte întrebări și răspunsuri. Vă rog să scrieți totul în dragoste și fără să amintim nume de persoane, indiferent de tentație.

     1. Mi se pare mie, ori l-am denumit altfel: OAMENII SUNT BINECUVÂNTAȚI?

     2. Cum putem identifica acest păcat? Dați exemple biblice, dar și practice.

     3. Nu credeți că este unul din cele mai subtile păcate, care împiedică o TREZIRE SPIRITUALĂ AUTENTICĂ?

     4. Cum putem scăpa de acest flagel spiritual?

                     

 

Pitt (Petru) Popovici, BISERICA NU MAI ESTE BISERICĂ, CI SINAGOGĂ A SATANEI !?

         După ce am postat pe acest blog o predică de-a fratelui Iacob Coman, unde acest păstor trăgea un semnal de alarmă, cu privire la starea bisericilor EVANGHELICE, iată acum și bătrânul păstor Petru Popovici (96 ani), trage un semnal de alarmă chiar mai clar și mai direct.

         Oare sunt acești păstori greșiți în ceea ce afirmă, ori situația bisericilor este chiar tragică, iar ei sunt prea întristați și îndurerați în inima lor ca să mai stea nepăsători?

         Dar vă las pe dumneavoastră să trageți concluziile.

Cu multă dragoste,

             Mike Olari

 popovici

                    Domnul să vă înmulțească harul și binecuvântările      pe ogorul Evangheliei!

          Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste față de Dumnezeu și dragostei față de frați și față de lumea pierdută în păcate și stricăciune e aproape în toate bisericile. O stare de moleșeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimțite și în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezență frumoasă, dar lipsește puterea și lipsește roada. Unii obosiți au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masa, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945-1950, noi aveam trei servicii pe duminică și adunările erau tixite. Ce s-a petrecut? 

          Fără să ținem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Și Duhul Sfânt și orele de rugăciune erau tot mai neglijate. Se punea un frate mai slăbuț să o conducă. Și tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuși lipsea. Era prea ocupat. Ori forța bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. Și iată pe nesimțite am ajuns la o stare de răcire a dragostei, un fel de apostazie(2 Timotei 3:5). Unii vor zice: „Am ajuns la ceea ce s-a profețit.” Nu, nu trebuie să gândim așa. Nu noi suntem în funcție de proorocie, ci Duhul profetic a știut mai dinainte cum vor fii unii și a dat înștiințarea, ca noi să nu ajungem în acea stare.

          Dumnezeu e izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El, am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtășia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte fără ea, devin surogate. Nu e de mirare că nu mai e căutarea celor pierduți. În cele mai multe locuri la botez sunt doar unii copii ai pocăiților, și din aceia unii fără nașterea din nou. Când nu e părtășie sfințitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoșenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorțuri, dușmănii. Și Biserica nu mai e Biserică, ci sinagogă a Satanei. Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post și rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Și ce mare e răspunderea noastră!

         Fiecare să înceapă cu el. Dați valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „intră în odăița ta, închide ușa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă internetul și toate afacerile. Privește-te pe tine în lumina LUI, smerește-te și roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forță spirituală pentru ridicarea Bisericii și pentru mântuirea multor păcătoși. Hotărâți cu biserica zile de post și rugăciune. Topiți-vă în fața LUI pentru răcirea dragostei. În toate trezirile spirituale, Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiți la îndemâna LUI. EL așteaptă și vrea aceasta. Și lumea pierdută așteaptă după trimiși ai Lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot și să-i scoată din Sodoma de azi. EL e gata pentru lucrări nemaipomenite. (Luca 21:25,26).

                          Scrisoarea aceasta e un strigăt al dragostei mele către toți frații mei răscumpărați prin sângele Mielului lui Dumnezeu, care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

În Glorioasa Lui slujire, 

bătrânul frate Petru Popovici

 

Sursa: http://www.pasi.ro

AMINTIRI BINECUVANTATE CU FRATII GROZA!

Era anul 1982, luna septembrie. Dupa mai multe incercari nereusite de-a parasi lagarul comunist, iata-ma din nou intr-o noua aventura la frontiera, si de fapt ultima, intre Romania si fosta Iugoslavie.

Dupa 4 zile prin muntii din zona Bailor Herculane, iata-ma in miez de noapte, in fata Dunarii, in fata acelei ape infricosatoare, despre care stiam ca pe alocuri poate atinge chiar si 75 m adincime, fara a sti prea bine sa inot si fara echipamentul necesar pentru o astfel de aventura.

Dunarea

Doar cu ajutorul lui Dumnezeu, iata-ma inspre dimineata ajuns pe malul Iugoslav. Credeam ca sunt liber si ca totul va fi frumos. Ei bine, dupa ce am fost plimbat prin mai multe puscarii, iata-ma ajuns in Campul Banea Kovilacea, unde a trebuit sa astept aprobarile necesare, pentru a putea sa-mi continui drumul spre SUA; locul pentru care mi-am parasit familia (bineinteles temporar), mi-am riscat viata, si unde locuiesc pina in ziua de astazi.

Ei bine, acolo, in acel camp, am intilnit sute oameni din diferite parti ale Romaniei, cu totii dornici de libertate.

Pe unii dintre acestia i-am intilnit mai tirziu in SUA, iar cu unii dintre ei am tinut legatura si am devenit chiar prieteni apropiati.

Printre acesti oameni cu care aveam sa tin mai tarziu legatura, era si Teofil, unul dintre fratii lui Alexandru Groza, care mi-a vorbit mult despre fratele lui, Alexandru. Imi povestea cum Sandu, s-a casatorit si locuieste impreuna cu sotia lui in Danemarca. Apoi mi-a zis ca Sandu s-a intors la Domnul, iar acum compune cintari crestinesti. M-a facut curios sa-l cunosc pe acest om deosebit, si chiar acolo, in lagarul din Iugoslavia, am reusit prin intermediul luiTeofil sa pot sa-i ascult muzica, un adevarat balsam vindecator pentru noi toti crestinii din camp. La acel moment, mi se parea aproape imposibil ca sa ajung vreodata sa il cunosc personal pe acest om deosebit.

Ei bine, la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.

Am ajuns in SUA, iar dupa primul an in care am locuit la Chicago, m-am mutat in Phoenix Arizona, unde locuiesc si astazi, dupa mai bine de 30 de ani. Intr-una din zile am primit un telefon de la Toma Goza, care locuia in L.A., California.

Eram anuntat de el ca doreste ca impreuna cu fratele lor din Danemarca (Sandu Groza) sa ne viziteaze la biserica Happy Valley, din care faceam si eu parte. Am fost deosebit de bucuros la auzul acestei vesti; visul meu din Iugoslavia era pe cale sa se implineasca.

Fratii Groza au ajuns la noi si iata, pentru prima data am reusit sa-l intilnesc acest om minunat a lui Dumnezeu.

I-am gazduit cu mare bucurie si de atunci, aproape la fiecare doi ani, am avut harul sa-i am ca musafiri.

Ultima data s-a intimplat chiar in weekend-ul trecut, cind am petrecut impreuna cu ei 3 zile de neuitat. Impreuna cu Toma si Alexandru a mai fost si sora lor Elisabeta care inca locuieste in Romania, la Oradea.

photo 1

De acum pot pretinde ca am reusit sa cunosc bine aceasta familie de muziceni, care cheltuiesc mult si se sacrifica enorm pentru a aduce bucurie la cat mai multi, prin cantarile binecuvintate, compuse cu multe eforturi de catre fratele Alexandru. Cu toate ca este si el la o anumite virsta si sanatatea nu prea il favorizeaza, totusi, nu conteneste sa continue sa lucreze pentru Dumnezeu, pe toate planurile. In tot ce face, se poate vedea o deosebita dragoste pentru Dumnezeu. Imi spunea Toma, cum de multe ori vorbeste pe Skype cu Sandu pe la ora 2 noapte (ora Californiei) dupa care pleaca la culcare, iar cind se trezeste dimineata, il suna din nou si el inca lucreaza.

Un alt lucru care ii defineste dragostea lui pentru Dumnezeu si pentru copiii lui Dumnezeu, este faptul ca de ani de zile viziteaza tot felul de biserici (mici, mari, baptiste, penticostale, etc.) fara a face diferente intre ele.

Cred ca ceea ce fac acesti frati este un lucru de apreciat si demn de urmat.

Ma bucur sa spun ca sunt prieten cu asfel de oameni. Le doresc multa binecuvintare si izbinda si in continuare.

Sunt convins ca odata va veni si ziua rasplatirilor.

Draga Sandu, Toma, Teofil si Elisabeta, noi va apeciem mult, va iubim si va purtam in rugaciunile noastre.

God bless you and yours.

Mike & Ani Olari

Lipsa evaluării, a relevanței și… legalismul – Cristian Barbosu: Interviu (partea a II-a)

Continuăm cu partea a II-a a interviului acordat de Cristi Barbosu, pastorul Bisericii Harvest Metanoia Arad.

 

Cristi_Barbosu

Î. Atunci de ce ai părăsit Cultul Baptist? Ce a însemnat pentru tine decizia aceasta?

R: Sincer, vreo 2 ani de zile m-am luptat cu aceasta idee. Nu am vrut sa-i parasesc pe fratii mei si lucrarea de acolo, findca cu greu am fost acceptat. Una e sa fii acceptat si alta e sa si rezisti. Mentionez insa faptul ca, si astazi ca si atunci, ma inteleg foarte bine cu cei mai multi. Totusi a trebuit sa iau pana la urma aceasta hotarare. Au existat si inca exista in Cultul Baptist persoane cărora, desi pe de o parte le apreciez lucrarea si modul in care Dumnezeu îi foloseste, pe de alta parte ma mir de agresivitatea lor impotriva unor lucrari sau lucratori care difera fie doctrinar, fie in convingeri sau manifestari spirituale fata de ei. Si in loc sa isi tina incuviintarea pe care o au pentru ei insisi, asa cum ne invata Scriptura si sa astfel sa inteleaga principiul biblic al unitatii in diversitate, ei nu pot accepta ca altii sa aiba pareri diferite fata de ei si îi considera anatema, tratandu-i uneori mai rau decat pe cei necredinciosi (si asta o spun chiar din experienta proprie). Principiul lor este uniformitate prin conformism, o metoda pe care din pacate am intalnit-o mai degraba in comunism, impotriva caruia unii dintre ei au luptat. Oare sa fi iesit din Egipt, dar Egiptul sa nu fi iesit din ei? Nu stiu. Dar din cauza unor astfel de frati care si-au facut tinta in viata si lucrare, sa darâme pe altii, am hotarât sa ies. Aproape in fiecare evanghelizare sau conferinta mai mare pe care am sustinut-o in lucrarea mea din ultimii ani, acest gen de oameni, chiar daca locuiau la sute de km distanta, cautau sa dezbine-i pe cei implicati, sa-i determine sa nu se implice, denigrandu-ma sub diferite forme, folosind bineinteles franturi de adevar, distorsionari, sau pur si simplu minciuni. Cand i-am confruntat, fie n-au vrut sa stea de vorba cu mine, fie au ignorat principiul din Mat 18 si si-au continuat calomniile si loviturile lor. Si dupa cativa ani de zile in care vrei sa faci o lucrare buna dar esti mereu atacat, lovit, vorbit de rau … ajungi la o limita. Si eu am ajuns. Probabil ca sunt mai slab ca altii sau mai nepregatit sa fac fata la acest gen de lupte nedrepte, dar ma vedeam irosind energie si timp aparandu-mi caracterul si lucrarea de astfel de defaimatori si pierzandu-mi viziunea si eficienta din ceea ce stiam ca Dumnezeu ma cheama sa fac – nu sa lupt cu fratii mei, ci sa lupt sa scot din gheara Diavolului sufletele celor pierduti. Si a trebuit sa aleg, sa ies din conjunctura acestor oameni care mereu ma muscau fie pe fata, fie tacit, si sa-mi indeplinesc chemarea si lucrarea asa cum trebuie sau, sa continui sa lupt sau sa ma pliez supunandu-ma din nou robiei lucrurilor incepatoare, ca cei din Galatia. Si am ales sa ies, o hotarare deloc usoara, luata si pe fondul unor tensiuni din biserica pe care o pastoream atunci, unde se ajunsese sa aiba loc intalniri secrete intre unii dintre membrii bisericii care nu-mi doreau binele si membrii din conducerea UBR. Mi-am dat seama ca asa nu mai pot continua. Si am simtit atunci foarte clar calauzirea sa ies, de dragul chemarii, lucrarii si mentinerii relatilor bune cu majoritatea pastorilor si conducatorilor baptisti din cadrul UBR. Daca mai ramaneam, probabil ca mai multe probleme aveam si mai multa valva s-ar fi facut in jurul meu, ceea ce ar fi afectat si UBR. De dragul pacii si al linistii am hotarat sa ies. Si nu regret.

Î. De ce natură au fost divergențele tale în relația cu Cultul Baptist?

R: Eu nu am avut divergente cu Cultul sau Conducerea Cultului. Cei care nu ma inghiteau, erau anumiti lideri, care aveau probleme mai degraba legate de cele 3 lucruri pe care eu le-am mentionat si aici, la intrebarea anterioara – lipsa evaluarii slujitorilor si a lucrarii lor, lipsa relevantei (stilul mai contemporan pe care eu il promovam) si atitudinea mea impotriva legalismului. Intr-adevar au existat si diferente intre mine sau lucrarea mea si convingerile doctrinare sau practicile eclesiale ale bisericilor baptiste in general, dar eu mizand pe modelul biblic al unitatii in diversitate nu am considerat ca aceste diferente trebuie sa ne divizeze fiindca nu aveau de-a face cu absolutele Scripturii. Unii insa au crezut ca da si au iscat anumite divergente si pe aceste teme. Spre exemplu, eu nu sunt un cesationist, ci cred in existenta si continuitatea darurilor spirituale si astazi. Sunt printre cei din categoria “open but cautious” adica deschis dar precaut, ferindu-ma de abuzurile si exagerarile intalnite in destule biserici penticostale sau carismatice. Tot asa, eu cred si practic lucrarea de eliberare, considerand ca textul biblic ne indeamna nu doar sa ne supunem lui Dumnezeu ci sa ne si impotrivim celui rau si acesta va fugi de la noi. Si eu asta am trait si practic, si nu trebiue sa fii penticostal sau carismatic sa crezi în duhuri sau în autoritatea lui Isus Hristos de a aduce eliberare in vietile celor legati sau influentati de Satan si astfel sa i te impotrivesti. Deasemenea cred ca modelul de conducere al bisericii cel mai apropiat de Scripturi este conducerea prin presbiteri nu congregationalismul, care este de obicei asociat cu baptismul, si aici s-au generat discutii si controverse. Si divergentele cotidiene, sa le numesc asa, de care se legau in permanenta legalistii, si anume cele ce tin de stilul de inchinare (mai contemporan), grupurile mici care noi le promovam, darea de socoteala, accentul pus echilibru si bun simt mai degraba decat pe interzicerea unor forme de imbracaminte, asezare in biserica, podoabe, etc. Eu dintotdeauna am avut convingerea ca NT sustine diversitatea, cel putin eu asa am constatat din descrierea si abordarea apostolului Pavel atat in Fapte cat si in Galateni, a diferentelor de stil si chiar doctrinare care existau intre bisecile NT (vezi dif dintre Antiohia si Ierusalim), dar concluzia la care am ajuns este ca desi aceste diferente exista si trebuie recunoscute si respectate, tot asa exista si tendinta fariseica a fartilor veniti de la Iacov (Gal 2) care vor sa-si impuna parerea, criticand si intimidand biserici si lucratori. Am ales insa, in ciuda experientelor mele triste, sa respect pe cei ce cred diferit fata de mine fara sa-i fac anatema sau sa-i dispretuiesc, fiindca asa inteleg eu principiul din Rom 14. Ma asteptam si eu sa fiu tratat la fel dar nu s-a intamplat. What’s new … ?!

Î. Au încercat liderii organizației să te convingă să rămâi?

R: Unii da, altii nu.

Î. De cât timp ai iesit din Cultul Baptist?

R: De 1 an si jumatate.

Î. În ce a constat prețul pe care l-ai plătit plecând din Cultul Baptist?

R: Pe de o parte calomniile au continuat si continua in anumite cercuri si pe anumite situri, pe de alta parte insa am liniste, pace, eficienta cu mult mai mare si o deschidere cu mult mai larga de colaborare cu biserici si lucratori din diferite denominatiuni, care-l iubesc si lucreaza cu pasiune pentru Dumnezeu. Mi-este dor de intrunirile de luni ale comuninatii baptiste din regiunea noastra, unde ne adunam cu pastorii sa ne rugam si sa ne impartasim – chiar am avut o experienta faina in comunitatea de Arad cat timp am fost in UBR. Foarte putini pastori au avut ceva cu mine, probabil din cauza faptului ca ma cunoasteau si ne cunosteau lucrarea; de fapt la un moment dat ei s-au opus dorintei conducerii UBR de atunci, de a ne respinge cererea de primire in Uniune. Imi lipsesc dar ma vad cu multi dintre ei, fie conlucrand, fie discutand, fie studiind impreuna. Uitandu-ma in urma pretul platit nu se compara cu simtamantul de binecuvantare pe care il traiesc acum.

Î. Care a fost atitudinea Cultului față de tine de la plecarea ta până în prezent?

R: Conducerea actuala a Cultului mi-a aratat respect si oridecate ori am avut prilejul m-am intalnit cu ei si am colaborat cu ei in continuare. Cei care mi-au fost prieteni inainte mi-au ramas si acum, cei care mi-au fost dusmani, s-au mai rarit, dar unii au ramas la fel. Nu stiu cum va fi reactia Cultului pe viitor daca vor fi alegeri si oamenii se vor schimba. Sper ca sa se schimbe in bine. Eu le-am mai zis si inca le zic, noi credinciosii avem un singur Potrivnic si ala nu este fratele de langa mine, ci este cel rau. Impotriva Lui ar trebui sa luptam nu unul impotriva altuia.

Î. Care a fost reacția ta față de Cult în tot acest timp?

R: Respect si deschidere. Am predicat in multe biserici baptiste, m-am intalnit si ma intalnesc cu multi pastori baptisti, colaborez oricand imi permite timpul si ma rog pnetru ei si le urez binecuvantare.

Î.Ai regretat vreodată plecarea din cult?

R: Am regreat partasia frumoasa care am avut-o cu multi pastori si lucratori. Dar altceva nu pot spune ca am regretat. Din pacate Cultul nu prea ofera sprijin sau solutii ci de obicei intervin cand au ceva de criticat, cerut sau de impus. Ma bucur ca actuala conducere a UBR incearca sa schimbe acest stil de abordare, Domnul sa-i ajute sa si reuseasca, desi nu prea am sperante mari, uitându-mă la cata indarjire “spirituala” au unii dintre oponentii lor (care – oare la intamplare – sunt si oponentii mei). Dar sunt optimist ca Dumnezeu, dincolo de noi, vede situatia si candva, va actiona.

Î. Care a fost evoluția ta de la plecarea din cult până în prezent?

R: Eu ma judec in functie de rodul lucarii in care sunt implicat. Si roadele sunt peste asteptarile mele. Ceea ce am realizat intr-un an de cand am iesit din Cult, n-am reusit sa realizez in 3-4 ani inainte. Desi am iesit dintr-o perioada de criza acuta si foarte obosit si lovit, nu vreau sa spun ca succesele acestea le-am avut doar din cauza iesirii noastre din Cult. Este adevarat ca libertatea de a lua anumite initiative fara presiuni sau teama ca mereu vei fi criticat sau lovit, conteaza. Deasemenea, conducerea prin presbiteri care fluidizeaza enorm procesul de luare a deciziilor (multumesc Doamne ca le-ai dat ideea asta atât lui Moise cât şi lui Pavel), de asemenea si o alta echipa de slujire mai ancorata in Domnul si mai eficienta, sunt factori pozitivi. In plus, libertatea in Duh pe care o traim acum, impactul non-denominational intre necredinciosi care, din pacate, se feresc din ce in ce mai mult de etichete denominationale, au dus la o evolutie pozitiva si la o accelerare a lucrarii in ultimul an.

Î. Ce sfat le-ai da celor care nu-și mai găsesc locul în cult, dar nici nu sunt gata să plătească prețul plecării?

R: In primul rand vreau sa o spun clar – eu nu sfatuiesc pe nimeni sa plece din vreun Cult atata timp cat nu are o convingere clara din partea Domnului. Nu doar o frustrare, fiindca multi suntem frustrati de sisteme cultice, ci si o chemare, o convingere clara. Eu le-am avut pe amandoua si de aceea am facut acest pas. Apoi îi indrum sa se gandeasca bine, fiindca e vorba de biserica lui Hristos, si nu doar de ei insisi. Asta a fost framantarea mea cea mai mare. Noi nu traim pentru noi insine ci pentru chemarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Si fiind chemati sa pastorim biserica Lui (nu a noastra!) trebuie sa fim super-precauţi vis-à-vis de hotararile pe care le luam. De aceea, eu consider ca sunt pastori si biserici care au nevoie de Cult si care chiar daca si-ar dori, nu s-ar descurca, nu ar fi eficienti pentru Imparatia Lui in afara Cultului. Fiindca nu sunt pregatiti, sau nu au mijloacele necesare de a supravietui. Mai ales daca in cadrul comunitatilor locale, sau in bisericile lor, au autonomie si nu sunt pusi sub presiuni, asa cum eu am fost pus, cred ca pot merge inainte slujind impreuna cu toti cei din Cult. In schimb, daca frustrarile sunt prea mari, si problemele cu care se confrunta nu au de-a face cu pacat in viata lor, sau lipsa de integritate pe plan moral sau financiar, sau probleme doctrinare majore, atunci cred ca trebuie sa se gandeasca serios la viitorul lor si al bisericilor lor. Fiindca la acest moment Cultele evanghelice din Romania, din pacate nu pot da viziune fiindca ele insele nu au o viziune, ci mai degraba lupta pentru a supravietui, uneori dand lupte inutile. Daca simti ca nu mai poti, cauta in primul rand calauzirea lui Dumnezeu. Nu lovi in altii, spune-le convingerile tale dar nu incerca sa dai si apoi sa fugi, nici sa critici fara a da solutii, si daca solutia este iesirea din acel context, iesi, dar fii sigur ca ai facut-o luptand cu armele Duhului si nu ale firii. Pe de alta parte nu uita ca vei plati un pret, ca va trebui sa muncesti din greu; esti sigur ca esti dispus sa o faci? Familia ta te sustine? Biserica ta la fel? Multi lideri stiu ca sunt intr-o situatie critica, dar aleg să trăiască la fel, fara sa riste, alegand mediocritatea în viață și în slujire, și asta le va compromite slujirea pe termen lung.

Î. În prezent, ești atașat de vreo organizație creștină?

R: Pe de o parte nu – noi suntem non-denominationali. Pe de alta parte da. Inca din 2004 eu am devenit membru si apoi si biserica noastra, partenera, a unei retele de biserici numita Harvest Bible Fellowship, biserici care au aceiasi viziune, strategie, principiu de lucru in intreaga lume. Nu este o denominatiune, nu exista uniformitate, se respecta autonomia locala si se ofera sprijin de orice fel in lucrare. Precum am spus-o si la inceputul acestui interviu, eu dintotdeauna mi-am dorit sa conlucrez cu alti pastori si biserici, si daca nu s-a putut in Cult, iata ca Dumnezeu a deschis alte usi.

Î.Care crezi că este viitorul bisericilor desprinse de cultele religioase din Romania?

R: Nu stiu. Multe sunt biserici sanatoase, altele mai putin. Depinde de motivul iesirii lor, ce seamana omul aceea va si secera. Eu cred ca viitorul trebuie sa aduca schimbari in miscarea evanghelica din Romania, fie ca ele vor avea loc in cadrul Cultelor, fie ca bisericile si pastorii vor fi nevoiti sa iasa din Culte si sa miste Romania, fiindca daca vom ramane tot asa, vom pieri in curand. Am insa credinta ca Dumnezeu nu ne va lasa si ne va trezi, si pe cei din Culte si pe cei din afara Cultelor!

Î. Un ultim cuvânt pentru cititorii acestui blog și nu numai…

R: Cine se aseamana se aduna, si ma gandesc ca acelasi lucru se intampla si cu cititorii acestui blog. Tind sa cred ca majoritatea celor care sunt interesati de acest blog mereu revin aici fiindca au valori comune cu cele propagate aici. Va incurajez sa le mentineti si sa le traiti mai departe! Si ma rog ca Dumnezeu sa mentina echilibrul, bunul simt, preocuparea inspre zidire si pasiunea si curajul pentru Evanghelie si biserica a acestui blog si a celor care il mentin. Fiti binecuvantati, si Domnul sa binecuvanteze toate Cultele si bisericile din Romania!

Lipsa evaluării, a relevanței și… legalismul – Cristian Barbosu: Interviu (partea I-a)

Citez din introducerea interviului cu pastorul Gigi Furdui, postat destul de recent pe blog sub titlul „De ce intarzie trezirea? Sau cine o opreste?”

„…Poate acei așa-numiți ,,REBELI” care au fost marginalizați, sau chiar alungați fără drept de apel din cadrul cultelor neoprotestante, au fost chiar răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile celor sinceri din bisericile noastre, pentru o trezire de proporții, dar nu au fost acceptați, ci dimpotrivă, au plătit un preț nemeritat fiind calomniați și alungați …

…Am decis să le dau ocazia să-și deschidă inima și să spună și ei ce au de spus, pe blogul nostru. Pe rând o sa puteți citi mai multe inteviuri cu acești pastori deosebiți, care continuă să lucreze pentru Dumnezeu cu o inimă sinceră și plină de dragoste…”

Astăzi publicăm prima parte a unui interviu extrem de interesant, acordat de Cristi Barbosu, pastorul Bisericii Harvest Metanoia Arad.

 

◊◊◊◊◊◊◊   ◊◊◊   ◊◊◊◊◊◊◊

Întrebare: Deși ne-ai mai acordat anterior alte doua interviuri, și pentru cei mai mulți dintre cititorii blogului nostru ești o persoană cunoscută, totuși, pentru cei care nu te cunosc atât de bine, te rog să îți faci o succintă prezentare.

Răspuns: Mă numesc Cristian Barbosu, am 44 de ani, sunt casatorit de 21 de ani cu Anne si avem 3 fete: Fiona (17), Tara (13) si Eden (3).

photo(Cristi împreună cu Ann în timpul vizitei recente în Arizona)

Î: Poți să ne spui câteva cuvinte și despre pregătirea ta teologică?

R: Intre anii 1991-1995 am studiat si absolvit Institutul Biblic Moody din Chicago, intre anii 1995-1999 am studiat si primit Masterul in Teologie de la Seminarul Teologic din Dallas, iar intre anii 2003-2005 am studiat la Trinity Evangelical Divinity School, de unde in 2011 am obtinut doctoratul (PhD).

 Î: Am înțeles că ai avut invitații și ocazii să rămâi în SUA să păstorești; de ce ai revenit, totuși, în România?

R: Dupa primirea masteratului si mai apoi, dupa terminarea doctoratului am avut intr-adevar cateva invitatii din partea unor biserici americane si romanesti sa raman si sa pastoresc in SUA sau Canada, dar am refuzat, fiindca dintotdeauna am simtit chemarea Domnului inspre Romania. Chiar si atunci cand am discutat pentru prima oara cu Anne legat de posibilitatea casatoriei noastre, primul lucru pe care i l-am spus, a fost – eu nu ma simt chemat sa slujesc in alta tara ci doar in Romania. Ea fiind frantuzoaica si evident, dezinteresata pana atunci de Romania, i-a ramas intiparită in minte prima mea “conditie” legata de posibila noastra casnicie. Am avut mereu, nu stiu cum sa va descriu, un impuls interior inspre lucrarea din tara noastra. Acest lucru m-a impins inainte si cand am trecut prin vremuri grele si aceasta chemare inca ma impinge inainte… Până când? Nu stiu.

Î: Când te-ai întors în România, de ce ai hotărât să te implici în lucrare sub umbrela Cultului Baptist??

R: Bunicul meu din partea mamei a fost Baptist, si impreuna cu fratii lui, in perioada interbelica si dupa aceea, au fost foarte activi in bisericile baptiste de atunci. El a fost un model pentru mine. De aceea, prin el am ajuns sa cunosc biserica baptista din Curtici, in care, din momentul cercetarii mele de catre Dumnezeu, am fost si botezat in 1990 de catre Presedintele de atunci al Uniunii Baptiste, Traian Grecu. In acele vremi, biserica baptista din Curtici era celebra, datorita istoriei ei si modului prin care Dumnezeu a lucrat prin Duhul Sfant generatii la rand in ea. Am fost plasat de Dumnezeu intr-un mediu Baptist si de aceea, cand m-am reintors dupa absolvirea primelor 2 seminarii, am activat ca slujitor in Cultul Baptist din anul 1999 cand am pastorit impreuna cu alti slujitori, biserica baptista Maranata din Arad, iar mai apoi, incepand din 2005 biserica baptista Metanoia din Arad. Deci, procesul colaborarii mele cu UBR a fost natural. Pe de alta parte, dintotdeauna mi-am dorit colaborarea cu bisericile si lucratorii crestini. Doctrinar eram mai apropiat de doctrina si manifestarea credintei baptiste si aveam multi prieteni si lucratori pe care ii stimam in Cultul Baptist, dorind sa pun si eu umarul alaturi de ei. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu independent fiindca dintotdeauna am perceput crestinismul ca fiind comunitar. Si in Romania, cultele iti asigurau aceasta comuniune si platformade interactiune si lucrare. Si am considerat la acel moment ca este cea mai potrivita platforma pentru mine si lucrarea la care am fost chemat in Romania.

Î: Din câte ne aducem aminte însă, încă de la început ai avut probleme să fii acceptat în UBR.

R: Da si nu. Nu am avut probleme atata timp cat am slujit in biserica Maranata, pe atunci o biserica de marca in UBR. Experienta mea de acolo mi-a dat si satisfactii dar mi-a adus si frustrari, fiind expus datorita prestigiului bisericii, la diferite lucruri din interiorul UBR, pastorul principal al bisericii fiind prieten cu fostul presedinte al UBR de atunci si avand si un rol important in forurile de conducere de atunci. Legalismul si problemele de ordin moral m-au determinat sa imi reconsider implicarea in acea biserica si dupa ce mi-am exprimat convingerile privind incompatibilitatile pe care le vedeam in anumite aspect duplicitare din viata bisericii, am plecat, inrolandu-ma in programul de doctorat. Oricum viata lunga nu mai aveam pe acolo, avand deja indicii privind indepartarea mea. Atunci au aparut problemele. Datorita afinitatii existente intre cei din conducerea de atunci a bisericii si a Uniunii, observatiile mele au declansat o reactie din partea lor, fiind trecut oarecum intre cei care nu sunt agreati cel putin de catre ei. Reintorcandu-ma in tara si dorind sa reintru in lucrare, de data asta lansand o noua biserica, era evident ca voi avea opozitie. Si exact asa s-a intamplat. Desi am depus dosarul la Uniune si aveam aprobarea comunitatii din Arad, conducerea de atunci nu a vrut sa ne dea autorizatia, si am asteptat aproximativ 2 ani sa fim acceptati, desi doctrinar sau statutar nu aveam diferente. Reprosurile care ni s-au adus atunci au avut de-a face cu traditiile baptiste pe care noi, cei care am pus bazele unei noi lucrari in Arad, nu le consideram atat de importante si unele chiar lipsite de o baza biblica. Conducerea de atunci avea tendinte fundamentaliste, sprijinind si promovand tacit legalismul din biserici. Din aceasta cauza s-au revoltat impotriva mea fiindca o editura din SUA publicase in acel an un capitol pe care-l prezentasem la o conferinta a organizatiei Evangelical Missiological Society, impotriva pericolului Legalismului in crestinismul evanghelic din Romania, pericol recunoscut de catre comunitatea evanghelica internationala, mai putin de catre liderii religiosi din contextul local romanesc. Toate acestea impreuna cu reactia lor din trecut la plecarea mea, au generat o atitudine de impotrivire. Chiar daca nu toti membrii consiliului executiv de atunci au fost impotriva mea (unii nesemnand anumite acte acuzatoare), totusi au reusit sa trimita o scrisoarea tuturor bisericilor baptiste din tara, prin care le avertizau sa nu aiba nimic de-a face cu mine si lucrarea pe care am inceput-o. Desi m-am intristat mult atunci, scrisoarea aceea ne-a ajutat enorm, facandu-i curiosi pe multi pastori si lucratori care au primt-o, sa vina la Arad si sa ne vada lucrarea pe viu (ceea ce majoritatea celor care au scris scrisoarea n-au facut-o) si in urma constatarilor lor sa ne binecuvante si sa ne incurajeze sa mergem mai departe, dezmintind acuzatiile distorsionate lansate impotriva noastra. Au fost anumiti pastori si inca mai sunt unii, de obicei cei afiliati cu fosta conducere, care mi-au interzis atunci – si unii o fac si azi – sa predic prin bisericile lor, sau sa organizez eveniemente in regiunile lor. Am avut cateva cazuri cand acestia i-au bulversat pe organiztaori, raspandind tot felul de barfe si distorsionari de adevar, asa incat oamenii s-au retras, sau le-a fost interzis sa mai vina. Recent am avut probleme cu o casatorie in care pastorul bisericii din care provenea mirele n-a vrut sa aiba nimic de-a face cu nunta acestuia, desi nunta s-a tinut in localitatea unde el pastorea – pentru simpul fapt ca fata e din biserica noastra si urma sa participam si noi la cununie. Mi-au trebuit cativa ani sa-i dau dreptate lui Pavel prvind partidele si politica in biserici …

photo2

Î. Și totuși,în pofida unor astfel de obstacole, ai continuat să vrei să intri în Uniune, ceea ce s-a și întâmplat, și ulterior ai conlucrat cu ei cativa ani la rând. Ce ai apreciat în mod deosebit în această organizație?

R: Am continuat sa sper, si ma bucur ca nu am cedat, fiindca in timp Dumnezeu ne-a deschis usa si am fost acceptati. Impotrivirile acelor lideri imi confirmau mai mult nevoia stringenta de schimbare sau ajutorare a starii bisericilor evanghelice din Romania, si imi doream mult sa pot sa ajut si eu, si de aceea nu am renuntat. Si pot spune ca nu regret anii pe care i-am petrecut in UBR. Sunt o multime de pastori si lucratori deosebiti intre baptistii din Romania, oameni ai lui Dumnezeu care simt si lupta pentru Hristos. Am apreciat dorinta de studiere a Cuvantului, pasiunea pentru evanghelizare, si marturia buna a multor credinciosi si biserici baptiste din tara. Am avut experiente frumoase in Cultul Baptist, si astazi chiar daca nu mai fac parte din cadrul acestei organizatii, continui sa am aceeasi partasie frumoasa cu multi lucratori si biserici si îi respect pe toti oamenii de bine din cadrul acestui Cult si ma rog si pentru ceilalti care, tind sa cred ca nu au o inima rea, ci pur si simplu sunt orbiti sau inselati, nu doar in privinta lucrarii noastre ci si a altor lucrari frumoase si sanatoase care ar putea ajuta si revitaliza miscarea baptista din Romania. Am sperante insa, fiindca vad o noua generatie de pastori care gandesc altfel si nu mai traiesc cu frica fata de unii din vechea garda, care erau atât buni in arta intimidarii.

Î. Care crezi tu că sunt problemele acestei organizații?

R: Intrebarea asta ma pune intr-o situatie dificila, fiindca pe de o parte nu imi place sa judec lucrarea altora (fiindca stiu ce inseamna sa fii judecat de altii) dar pe de alta parte ma simt responsabil sa ajut inspre bine orice organizatie crestina, si deseori nu ai cum sa ajuti o lucrare daca nu o si evaluezi. Si probabil ca asta este una din problemele fundamentale pe care le-am descoperit eu in aceasta organizatie. Mentionez ca tot ce spun aici este pur si simplu parerea mea personala. Mi-as fi dorit ca la conferintele nationale sau congresele care au loc, in loc de programe, predici si spectacole religioase triumfaliste, sa aiba loc evaluari realiste ale situatiei bisericilor si marturiei evanghelice din Romania. Miscarea baptista la fel ca si cea penticostala, sau CEV, sunt intr-o continua criza, pot spune chiar acuta, de ani de zile. M-as fi asteptat ca liderii ei sa fi recunoscut lucrul acesta si sa fi expus si discutat cauzele, dar si posibilele solutii. Acelasi lucru l-am constatat si in biserici, majoritatea neavand sisteme de evaluare a lucrarii si lucratorilor lor si nici perioade peste an cand sa faca acest lucru – si apoi se mirau cum de nu cresc, dand mai degraba vina pe circumstante, lume, lipsuri materiale. Lipsa evaluarii, a transparentei, recunoasterea realista a problemelor si cautarea de solutii viabile, sunt o parte din problemele cu care se confrunta, cred eu, cam toate organizatiile evanghelice din Romania, cel putin la nivelul conducerii lor.

O a doua problema pe care o vad, este lipsa de relevanta si implicit, lipsa impactului asupra generatiei contemporane. Desi tot mai multi lucratori recunosc necesitatea schimbarii in cadrul bisericilor lor, prea putini au curajul sa o faca. Unora le este frica (si am dat de pastori carora le era frica de comitet sau de cei cu gura mare si buzunar mare din biserica), altora le este lene (fiindca schimbarea necesta efort si munca continua) sau altii nu sunt dispusi sa plateasca pretul (confortul a fost si va ramane o arma letala a celui rau). Astfel orientarea bisericii a devenit mai degraba spre interior si nu spre exterior, asa cum ne-a focalizat Isus, eforturile si discutiile fiind mai degraba indreptate inspre mentinerea unui status-quo si tinerea unor traditii decat contextualizarea la nevoile spirituale ale celor nemantuiti si castigarea sufletelor lor (1 Cor 9). Si nu cred ca doar schimband un stil muzical, sau permitand mai multa libertate in inchinare schimba ceva. Din punctul meu de vedere este o problema de sistem, de hard – acolo trebuie sa aiba loc schimbarea, in modul de gandire si viziune al liderilor, dar acel lucru nu se va intampla atata timp cat bisericile evanghelice sunt orientate pe program si nu pe ucenicizare, pe un stil de predicare sau de studiu pur teoretic fara acent pe partea aplicativa si darea de socoteala la nivel personal, pe o rutina si un stil ne-evaluat si neschimbat potrivit generatiilor trecute dar putin relevant si cu impact generatiei de astazi. De ce ne mai miram ca ne pierdem tinerii, iar cei din lume sunt tot mai dezinteresati de meniul spiritual pe care-l oferim? Oare nu ne-am intrebat daca nu cumva e expirat? Nu Cuvantul, ci meniul oferit de noi – modul in care imbracam Cuvantul in forme fosilizate si uzate, inabusindu-l cu toate celelalte traditii de-ale noastre, ajungand sa avem o forma de evlavie, dar fara putere.

Si aici mentionez o a treia problema pe care eu am experimentat-o, si care e strans legata de tot ce am spus pana acum – legalismul. Un cuvant care-i face sa reactioneze pe unii, dar din pacate intr-o forma agresiva asemanatoare fariseismului din vremea lui Isus. Din pacate, asa cum fiecare natiune are pacatele si intariturile ei, noi avem legalismul care vine impreuna cu orbirea si mandria fariseica. Din pacate, nu doar in Cultul Baptist sunt inca propagatori ai legalismului ci in majoritatea Cultelor Evangheice. Ma bucur insa sa vad tot mai multi pastori si lideri crestini, chiar si in fruntea acestor organizatii, care au curajul sa expuna acest pericol si sa inceapa sa faca ajustarile necesare in bisericile lor, sau in comunitatile lor. Ma doare cand vad efectul legalismului in biserici, nu doar prin absolutizarea formei si relativizarea functiei (exact inversarea principiilor Scripturii), ci mai ales prin duplicitatea pe care o produce, un efect cunoscut al legalismului atat in Scripturi cat si in istoria bisericii. Mediul social corupt in care traim ca natiune, ne este favorizat in biserici prin legalism care mereu pune acentul pe aparente si pe exterior in detrimentul schimbarii interioare, neglijand valorile morale pentru traditii si reguli mai mult sau mai putin biblice. Si rezultatele se vad. Stiu ca imi asum un risc cand spun asta, dar majoritatea bisericilor despre care eu stiu ca au murit sau sunt in coma astazi, sunt biserici in care, fie duplicitatea crestinilor le-a adus in starea asta, fie legalismul liderilor le-a sugrumat de orice forma de viata. Litera legii care le-a ucis, lipsita de Spiritul care da viata.

Eu am speranta insa, repet, cunoscand noua generatie de pastori baptisti, ca lucrurile se vor schimba si au inceput sa se schimbe si in UBR. Multi dintre ei sunt oameni sensibili la vocea Duhului, educati in Scripturi si cu o pasiune pentru Dumnezeu care le da curajul sa plateasca un pret. Asa cum unii din predecesorii lor au platit pretul persecutiei comuniste, tot asa cred ca vor fi pastori ai generatiei noastre care vor plati pretul persecutiei legaliste, sa o numesc asa. Ma rog pentru UBR, fiindca pretuiesc istoria baptista si lucrarea pe care o fac fratii mei acolo.

Î. Atunci de ce ai părăsit, totuși, Cultul Baptist? Și ce a însemnat pentru tine decizia aceasta?

(Raspunsul la această întrebare, cât și la altele în plus, în partea a II-a a interviului)

DUREREA UNUI PASTOR PENTRU ROMÂNIA !

În rândurile care urmează o sa vă prezint un scurt interviu pe care ni l-a acordat fratele Ion Chiriță!

Π: Bun venit în SUA.

R: Mulțumesc.

Î: Te rog să te prezinți și să ne spui despre tine, familia ta și Biserica pe care o păstorești.

R: Mă numesc Ion Chiriță sau Nelu așa cum mă cunosc cei mai mulți. Am 43 de ani, sunt căsătorit cu Mihaela și avem împreună 3 copii: Ionatan (14 ani), Samuel (9 ani) și Beniamin (2 ani). Am absolvit Institutul Teologic Penticostal București și slujesc ca păstor din anul 2001 în Municipiul Galați, unde m-am născut.   În prezent slujesc în Biserica Speranța Galați pe care am înființat-o cu ajutorul Domnului în anul 2008.

     Î: Pentru cât timp o să fii în SUA?

R: Nu prea mult. Sunt aici doar până la sfârșitul lunii Iulie.

     Î: Care este scopul vizitei?

R: În primul rând, sper să găsesc oameni dispuși să ajute lucrarea Domnului din România. Dorim să construim un lăcaș de cult pentru noua Biserică din Galați. Și pentru că resursele noastre sunt foarte limitate avem nevoie de ajutor din exterior. Până acum am funcționat într-un spațiu închiriat, dar sperăm ca Domnul să ne ajute să construim propria noastră clădire în viitorul apropiat.

În al doilea rând, dacă tot am ajuns aici, doresc să prezint fraților cea de-a doua carte pe care am scris-o.

Iar în al treilea rând, m-aș bucura să găsesc pe cineva dispus să mă ajute la tipărirea următoarei cărți, care este aproape de finalizare. Costurile pentru tipărire mă depășesc, dar am credință că Domnul mă va ajuta.

     Î: Știu că ai scos a doua carte chiar acum recent. Te rog să ne vorbești despre ce este vorba în carte și ce te-a motivat să o scrii?

R: De câțiva ani încoace „simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă” (Romani 9:2) pentru situația dramatică în care se află România, poporul nostru. Ne rugăm pentru trezire spirituală de ani de zile dar lucrurile merg din ce în ce mai rău pe zi ce trece. Aproape că nu mai există teamă de Dumnezeu sau moralitate. Oamenii sunt tot mai frustrați și deznădăjduiți. Sărăcia, mizeria, corupția, infracționalitatea, scandalurile, parcă au pus stăpânire pe țară. În condițiile date nu e de mirare că foarte mulți români sunt nevoiți să-și caute împlinirea pe alte meleaguri. Se întâmplă astfel un exod grozav care se amplifică de la an la an, slăbind orașele și golind bisericile.

Lipsită de valorile lui Dumnezeu, România se cufundă tot mai adânc într-o beznă spirituală și se stinge încet, încet. Se pare că și copiii lui Dumnezeu s-au împăcat cu ideea, s-au resemnat și au renunțat la luptă. Aceasta mi se pare o atitudine absolut inacceptabilă pentru aceia pe care Dumnezeu i-a chemat să fie sare și lumină. Dacă națiunea noastră mai are vreo șansă, ea se găsește în Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu. Este convingerea cu care am scris cartea „Destul„, care este o chemare la a împlini voia lui Dumnezeu și a aduce speranță națiunii noastre în vremurile acestea tulburi.

     ÎEste aceasphototă carte o provocare personală, (locală) sau te aștepți să fie o provocare la nivel național ori internațional?

R: Mi-am dorit să-i provoc cumva pe creștinii români de oriunde s-ar afla ei, să le trezesc conștiința datoriei față de neamul nostru. Dacă se vor lăsa atinși, rămâne de văzut.

Î: Spune-mi câțiva pași pe care dorești să-i folosești pentru a face această carte cât mai cunoscută.

R: Voi încerca să o distribui prin librăriile creștine existente. Însă dorința mea este să ajungă în primul rând la păstori. Ei sunt oamenii care pot motiva bisericile, care pot lua inițiativă, pot organiza diferite acțiuni și se pot implica la un nivel mai mare. Mi-aș dori să le pot oferi gratuit această carte la Congresul Cultului din România și la Convenția din SUA, în condițiile în care se găsesc sponsori care să acopere cheltuielile. Dacă este cineva care vrea să ajute în această privință, vă rog să mă contactați.

ÎTe rog să faci o introducere a conținutului cărții, în așa fel încât cititorii noștri să înțeleagă despre ce este vorba!

R:        După o succintă trecere în revistă a situației dramatice a României, din punct de vedere economic, politic, moral, cultural, estetic, educațional, administrativ, demografic, al sănătății publice și spiritual, urmează o analiză a motivelor care ne-au condus aici. Evident, păcatul este diagnosticul corect pentru suferința națiunii noastre. Consecințele neascultării de Dumnezeu au adus peste noi blestemul și rușinea. Creștinii nu pot sta indiferenți în aceste condiții. Toți oamenii mari ai Lui Dumnezeu din Scriptură, au luat poziție în situații similare, când națiunea lor s-a aflat în declin, în apostazie, iar noi trebuie să învățăm din exemplele lor. Ce este de făcut?

Sunt câteva lucruri pe care le propun, însă departe de mine gândul de a da lecții. Îmi doresc să îi provoc pe oameni să caute soluții și să se implice. Scopul este, ca în final, nu contează cum și nici prin cine, națiunea română să experimenteze acea trezire spirituală care să o salveze. Vă redau câteva cuvinte din introducerea acestei cărți care vorbesc de la sine:coperta
„Cred că a venit vremea să strigăm: Destul! Așa nu se mai poate! România a ajuns într-o stare mult prea nenorocită pentru a mai sta nepăsători sau pentru a mai sta pe gânduri. Până când să mai suportăm apăsarea celui rău peste țara noastră? Până când să mai suportăm păcatul, compromisul, promiscuitatea? Cât să mai acceptăm întunericul, falimentul, neputința? Destul am stat deoparte, destul am privit de la distanță, destul am fost doar spectatori, destul ne-am tot căutat scuze, destul ne-am preocupat cu alte lucruri…când Dumnezeu așteatpă ca tocmai noi, cei care cunoaștem Cuvântul Lui și ne încredem în El, „să aprindem lumina” în întunericul din țara noastră! A ne arăta repulsia și dezaprobarea față de tot ce este rău în țara noastră, nu este de ajuns. A critica și a comenta într-un mod negativ, nu este chemarea noastră. A ne linisti conștiința cu câteva rugăciuni un este suficient.

             Este cazul să ne implicăm până nu este prea târziu, să salvăm țara în care ne-a așezat Dumnezeu, să aducem trezire spirituală în națiunea noastră. Suntem români pentru că așa a vrut Dumnezeu. Suntem români oriunde ne-am duce în lumea asta și orice am face, iar Romînia este țara noastră, pe care ne-a dat-o Dumnezeu, chiar dacă am locui acum pe partea cealaltă a globului pământesc. Nu putem fugi de răspunderea pe care o avem. Dar, dacă pe deasupra suntem și creștini născuți din nou, atunci să știți că avem o responsabilitate în plus înaintea Lui Dumnezeu pentru țara noastră. Domnul vrea să se folosească de noi pentru a aduce speranță compatrioților noștri și pentru a înfăptui imposibilul. Nu putem să tăcem tocmai acum când națiunea noastră trece prin cele mai grele și mai rușinoase momente. Nu putem să fim ignoranți tocmai acum. Nu putem să fim slabi tocmai acum. Este un lux prea mare pentru noi, pe care nu ni-l putem permite. Este vremea să ne ridicăm prin puterea Duhului Sfânt, să fim tari în credință și să luptăm înaintea Domnului pentru salvarea poporului nostru. Dacă nu noi, atunci cine? Și dacă nu acum, atunci când? Destul!

Î:Cum se poate intra în posesia acestei cărți?

R: Până va apărea în librării, oricine dorește poate achiziționa cartea „Destul” scriind pe adresa de e-mail: destul.romania@yahoo.com sau sunând la telefon: 0752 625 212 în România.

Î: Care este primul pas care trebuie făcut de cei care se vor lăsa provocați de această carte și vor să se implice direct?

R: Să se roage și să ceară călăuzirea Domnului pentru a se implica. Dacă se dorește comunicare și organizare, o putem face pentru început pe adresa de e-mail: destul.romania@yahoo.com.  Apoi, pe măsură ce oamenii se vor implica, sunt convins că vor apărea idei, proiecte … oricine poate contribui.

Î: Tu personal crezi din toată inima că este timpul când români, din toate confesiunile, să își dea mâna și să lucreze împreună, dezinteresați. pentru binele națiunii române?

R: De ce nu? În Galați, orașul în care m-am născut și slujesc, avem o colaborare extraordinară între bisericile evanghelice. Organizăm acțiuni comune de evanghelizare și de rugăciune cu toate bisericile în fiecare an. Ne respectăm reciproc și lucrăm împreună. Iar păstorii au o relație strânsă și se susțin reciproc. De ce n-am putea avea o astfel de relație la nivel național? Ce avem de împărțit?

Oricum cineva trebuie să facă ceva, până când nu este prea târziu. Și dacă nu noi, atunci cine? Și dacă nu acum, atunci când? Putem să scriem istorie împreună pentru slava Lui Dumnezeu, sau să rămânem în istorie ca o generație care a fost indiferentă, nepăsătoare, în timp ce țara și neamul ei se cufunda tot mai mult în întuneric și disperare.

Î: Te rog să transmiți un cuvânt direct și din inimă, tuturor ce vor citi acest interviu!

R: Curând ne vom întâlni cu Domnul. Toate luptele, aspirațiile și intrigile care ne umplu timpul acum, se vor pierde în negura veacurilor. Ceea ce am făcut pentru Domnul, pentru slava Lui, rămâne. Să luptăm dar pentru ceea ce merită și să investim în ceea ce rămâne!

Mulțumim mult frate Nelu pentru timpul acordat acestui interviu, și îți dorim multă putere și izbândă în lucrarea de provocare începută.

 Cu multă dragoste,

                     Mike Olari

 

 

 

CONSTANTIN CARAMAN, UN EROU AL CREDINȚEI!

CARAMAN   Cu toate că regimul comunist a făcut multe victime, totuși, chiar dacă mai puțini, a făcut și EROI!
            Fratele Caraman, este unul din acești eroi, care a știut să-și păstreze credința în Dumnezeu și un caracter de creștin rar întâlnit și demn de urmat. Mă bucur că o televiziune laică a decis să prezinte viața unui martir neoprotestant.
            Vă încurajez să ascultați cu atenție și până la sfârșit mesajul video de mai jos. Nu știm cât timp vom mai beneficia de această libertate religioasă, de aceea este bine să fim pregătiți pentru orice eventualitate. Acest mesaj va face exact acest lucru.
          Una din faimoasele fraze pronunțate de el, prin care mi-am dat seama de maturitatea lui spirituală, este evidentă chiar din această înregistrare:
BINECUVÂNTATĂ FII PUȘCĂRIE. Un om care intelege PERSPECTIVA  lui Dumnezeu.
       Vă dorim multă binecuvântare și o vizionare binecuvântată!
Mike Olari
Acesta este link-ul unde se află mesajul video: 

SUNT PRIORITATILE MELE, IN CONCORDANTA CU ALE LUI ISUS?

 

“Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi

primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa

după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V’am învăţat înainte

de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre,

după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că

S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S’a arătat la peste

cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar

unii au adormit. În urmă s’a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.”

(1 corinteni 15:1-7)

 

 

Daca citim atenti acest text, putem observa foarte clar prioritatile Domnului ISUS. Categoric ca sunt substantial diferite, daca nu exact invers decat ale noastre. Citind cu atentie aceste cuvinte, vom putea invata cateva lucruri foarte importante, pe care multi dintre noi – cu tristete trebuie sa recunoastem – dupa ani multi umblati pe calea pocaintei inca nu le pricepem.

prioity

 Tendinta noastra naturala este sa fim foarte atenti cu cei care slujesc in biserici si care dupa gindirea noastra fireasca, merita respectul si atentia noastra. Chiar si slujitorii cei mai duhovnicesti, isi fac totdeauna timp pentru cei mai buni din biserica, (donatorii cei mai generosi, dirijorii de formatii, prietenii de familie, etc.). Apoi daca se intimpla sa mai avem timp si de cei cu nevoi mari, sau rebelii din biserica, atunci ne ocupam si de ei. Din pacate insa, timpul este foarte limitat si niciodata nu se ajunge la acestia din urma.

La prima vedere totul pare normal, pana ce ne vom documenta biblic, pentru a vedea cum a procedat ISUS. DOMNUL ISUS SPUNEA CA CEI BOLNAVI AU NEVOIE DE DOCTOR, NU CEI SANATOSI. Din textul de mai sus puteam vedea ca El dovedeste practic acest principiu. Va rog sa remarcati, faptul ca primul la care s-a dus dupa ISUS, dupa INVIERE, a fost Petru, cu toate ca numai cu 3 zile inainte se lepadase de El. S-a jurat ca nici nu-l cunoaste, dupa ce petrecuse cu El mai mult de 3 ani. Cine dintre noi ar fi putut face acest lucru?

Like Jesus

Ti-a trecut vreodata prin minte (mie nu!) daca ai fost plecat pentru mai mult timp din oras, ca la intoarcere, primul lucru pe care sa-l faci, sa fie vizitarea celui care ti-a facut cel mai mare rau, chiar inainte de plecarea din oras. Fiecare dintre noi am fi mers direct la cei dragi din familie, apoi ne-am fi vizitat prietenii, vecinii, iar pe acel dusman, poate ca niciodata, doar daca el ar initia o intilnire cu noi.

Ei bine, in predica de pe munte (Matei 5) ISUS a demonstrat si aratat adevarata cale, acea cale despre care cei mai multi dintre noi credem ca nu este pentru noi. Dar sa revin la subiect. Intrebarea se pune de ce Petru a devenit prioritatea lui ISUS si nu Iacov fratele Lui, care nu a beneficiat de acest favor.

Citeva motive pentru care ISUS a fost interesat de Petru:

  1. Petru avea nevoie de iertare, era impovarat de pacatul lepadarii.
  1. Petru avea nevoie de a-si restabili relatia cu Mintuitorul lui.
  1. Petru deja isi plansese cu amar pacatul lui si nu stia cum sa scape de el, cit mai repede.
  1. Petru era zdrobit, ulimit, dar si disperat dupa iertare.
  1. Petru avea o problema, pe care nimeni in afara de ISUS, nu putea s-o rezolve.

S-ar putea sa fii si tu in papucii lui Petru, chiar acum. Daca ai atitudinea lui Petru, sunt convins, ca ISUS va interveni foarte repede. Nu sunt cuvinte ieftine, spuse doar sa va incurajeze, ci este principiul lui ISUS, pe care putem sa-l deducem foarte clar din textul de mai sus.

Urmaresc situatia din Penitenciar, unde slujim. Anul trecut am avut mai multi intorsi la Domnul (si botezati) acolo, decat multe biserici din acea zona, si nu numai. De ce? Fiindca acesti tineri au atras pe ISUS acolo la ei, exact prin aceeasi atitudine prin care l-a atras si Petru.

Sunt uimit sa vad cum criminali, violatori si hoti, sunt mantuiti cu adevarat. M-am bucurat saptamina aceasta cand am fost in Penitenciarul din Craiova, cum la finalul programului, au venit in fata 5-6 dintre detinutii participanti la intilnirea noastra si si-au predat viata lui ISUS, fara ca cineva sa-i provoace. Slavit sa fie Domnul!

Cu multa dragoste,

Mike Olari