PODCAST #1 Relație VS. Religie, Episodul 1, Prolog. Daniel Cristian Florea

Cartea pe care o postăm de o bucată de vreme pe acest blog, are chiar menirea de a ne ajuta într-un mod foarte simplu și practic în pregătirea noastră pentru viața de dincolo, care este veșnică și care ar trebui să ne preocupe mult mai mult decât viața pământească!

Dorim să vă prezentăm seria de PODCAST-URI, bazate pe lecțiile acestei cărți, având diferiți invitați care vor vorbi pe marginea lecțiilor cărții și tot odată, vor prezenta și mărturii din viețile lor.

Podcast-urile le puteți urmări pe canalul de YouTube Relație VS. Religie, unde vom lansa săptămânal, în fiecare Miercuri și Sămbâtâ, câte un nou episod din seria Podcast-urilor. Vă puteți abona la canalul YouTube Relație VS. Religie, pentru a fi la curent cu noutățile postate!

Deasemenea, puteți urmări emisiunile și pe pagina de Facebook, Relație VS. Religie

God bless you all!
mike  olari

Îți este frică de ziua de mâine?

Avem toate motivele să fim speriați de ziua de mâine, dacă RELAȚIA noastră cu Dumnezeu este una inexistentă.

Apartenența la o anumită religie sau frecventarea unei anumite denominațiuni, nu ne va rezolva problema veșniciei!!


Canalul YouTube lansat astăzi sub numele de RELAȚIE VS. RELIGIE, are chiar menirea de a ne pregăti plecarea din această lume, care se poate face doar prin cunoașterea, înțelegerea si trăirea Cuvântului Biblic, adus și trăit de ISUS, personal pe planeta noastră.


Dacă ești dornic de a avea o direcție reală și sigură în ce privește veșnicia, abonează-te la canalul de YouTube, accesând link-ul de mai jos, unde vei fi îndrumat, prin cele două lecții săptămânale (miercuri și sâmbătă) pas cu pas, direct de învățătura și principiile aduse de ISUS prin NOUL LEGĂMÂNT, singurul menit să ne asigure intrarea în ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR!!

Cu respect ș multă dragoste,
mike olari

Relație Vs. Religie – Capitolul 8 Lecția 19, Fii modest!

  • Luca 14:7-11 – „Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis: ‘Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, şi cel ce te-a poftit şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. Ci, când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Isus prezintă atitudinea de modestie care este o normalitate de bune maniere și o caracteristică a unui creștin.
  • Modestia este o atitudine exprimată prin acțiuni de bun simț.
  • Aplicația acestei învățături este realitatea că oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat. 

Modestia este o atitudine exprimată prin acțiuni și gesturi de reținere, cumpătare și simplitate. Un om modest lasă pe alții să-i observe calitățile, posibilitățile, meritele sau locul care i se cuvine. Opusul modestiei este lăudăroșia. A fi modest înseamnă a nu arăta tot ce știi, tot ce ai, tot ce poți sau tot ce ești. O persoană modestă nu se pune singur pe locurile dintâi, ci așteaptă ca alții să-i observe calitățile și să-l invite…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 18, Nu te promova singur

  • Marcu 10:32-45 – „Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. ‘Iată’, a zis El, ‘ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor, care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia.’ Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: ‘Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.’ El le-a zis: ‘Ce voiţi să vă fac?’ ‘Dă-ne’, I-au zis ei, ‘să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta.’ Isus le-a răspuns: ‘Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?’ ‘Putem’, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: ‘Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi, dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.’ Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. Isus i-a chemat la El şi le-a zis: ‘Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Isus vorbește despre prețul care trebuie să-L plătească pentru omenire, dar și despre faptul că după trei zile va învia, inaugurând Împărăția Sa.
  • Ei nu erau interesați de o Împărăție duhovnicească ci erau foarte dornici să-și asigure promovarea într-o împărăție pământească prin metodele lumii.
  • Ceilalți ucenici se simt ofensați, iar Isus îi corectează transmițându-le atitudinea necesară pentru promovarea spirituală în Împărăția Sa, care este disponibilitatea de a fi slujitorul celorlalți.  
  • Isus vrea să-i facă conștienți de faptul că Împărăția pe care El o reprezintă, se bazează pe umilință și slujire, nu pe anumite funcții sau poziții înalte. El, Însuși a venit să slujească, nu să I Se slujească.

Apropiindu-se vremea încheierii misiunii Sale pe pământ, Isus le vorbește ucenicilor despre condamnarea, moartea și învierea Sa. Acesta este momentul în care cei doi fii ai lui Zebedei, Iacov și Ioan, consideră că ar trebui să se asigure cu privire la promovarea lor. Aleg metoda oamenilor, clasicul “dat din coate” sau…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 17, Fii smerit!

  • Matei 11:25-30 – „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: ‘Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale! Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”
  • Iacov 4:6 – „Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: ‘Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”
  • Proverbe 3:34 – „Când are a face cu cei batjocoritori, Își bate joc de ei, dar celor smeriți le dă har.”
  • 1 Petru 5:5-6 – „Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci ‘Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.’ Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Isus a venit în lumea noastră într-o adâncă smerenie și întotdeauna El se simte bine în mijlocul celor neînsemnați și smeriți, lucru pentru care Îi mulțumește Tatălui.
  • Isus cheamă la El pe toți cei trudiți și apăsați, desconsiderați și marginalizați de oameni, iar El le promite odihnă și liniște sufletească.
  • A fi smerit și blând, este o atitudine a inimii, și ea trebuie să-l definească  și să-l reprezinte pe creștinul care Îl urmează cu adevărat pe Isus.
  • Dovada că smerenia este o atitudine de bază a creștinului adevărat, este și faptul că apare în așa de multe locuri din Biblie.

Acest mesaj adus de Isus, ne arată încă o atitudine de căpătâi pe care urmașii Săi trebuie să o dezvolte, conform modelului lăsat de El. Învățați de la Mine să fiți smeriți și blânzi cu inima. Isus a ales  să vină în smerenie pe acest pământ, a trăit în smerenie și în smerenie a plecat înapoi la cer și doar cei smeriți pot înțelege învățăturile aduse de El din cer de la Tatăl. Isus s-a smerit și a exersat smerenia în mod intenționat, El a venit în lume un prunc și  a avut atitudinea unui copilaș în profundă ascultare și dependență de Tatăl….citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 16, Să-L vezi pe Isus în frați

  • Matei 25:31-46  – „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.’ Atunci, Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’ Şi El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

IDEI DE  BAZĂ

  • Prin aceste învățături Isus le transmite urmașilor Săi o altă atitudine necesară în Împărăția Sa. Adevărații creștini trebuie să-L vadă pe Isus trăind în frații Săi.
  • Cu siguranță că orice creștin care Îl iubește pe Isus, este bucuros să-L slujească, să facă ceva pentru El. Acest lucru este posibil doar dezvoltând această atitudine de a-i identifica pe frați cu Isus. 
  • Interesant este că cei ce au împlinit nevoile celor mai neînsemnați urmași ai lui Isus nu au pretins atenție, spre deosebire de cei care nu au făcut nimic și care încercau să se scuze.
  • La judecata finală această atitudine va face o diferență pentru urmașii lui Isus.

Urmașii lui Isus, cei ce au intrat în Împărăția Sa prin nașterea din nou, au dorința și bucuria de a lucra pentru Domnul, de a face ceva pentru Isus. Lipsa acestei dorințe este de natură a ne determina să ne punem întrebări cu privire la autenticitatea nașterii noastre din nou… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 15, Fă o prioritate din chemarea lui Dumnezeu

  • Luca 14:12-24 – „A zis şi celui ce-L poftise: ‘Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.’ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: ‘Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!’ Şi Isus i-a răspuns: ‘Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.’ Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.’ La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc.’ Şi stăpânul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Isus, fiind invitat la masă, dă un sfat celor prezenți: Pentru a fi răsplătiți de Dumnezeu faceți bine celor de la care nu vă așteptați la o răsplată. Ei vor primi bine fapta voastră de binefacere.
  • Ca de fiecare dată, El folosește ocazia pentru a duce în atenția celor prezenți un alt principiu al Împărăției și anume acela de a face o prioritate și a ne face disponibili atunci când Dumnezeu ne transmite o chemare. 
  • Lipsa de interes și respingere a poporului Israel față de Isus și Împărăția Cerurilor, a deschis o oportunitate pentru primirea neevreilor în Împărăție.
  • Atunci când prin Duhul Sfânt, primim un îndemn, o trimitere sau o chemare, lipsa de interes, indiferența sau amânarea sunt considerate de Dumnezeu o atitudine de respingere din partea noastră. El va căuta și va  folosi alți oameni interesați. 

Fiind invitat la o masă, Isus dă un sfat celor prezenți în dezacord cu principiile generale ale oamenilor. Nu căuta să faci bine celor ce se vor grăbi să îți întoarcă binele primit. Vei crea obligații oamenilor, unii vor căuta scuze pentru a te respinge căci nu vor vrea să aibă obligații față de tine, iar alți se vor grăbi să te răsplătească și vei pierde astfel răsplătirea lui Dumnezeu.  Tot ce faci pentru cei care nu îți pot întoarce binefacerea, fără să fii văzut de oameni, cu dragoste sinceră, va fi bine răsplătit în Împărăție. Dumnezeu va răsplăti cel mai bine ceea ce faci, dar trebuie să aștepți până când ajungi în veșnicie și să fii eliberat de dorința de a-i impresiona pe cei din jur…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 14, Asemeni unui copilaș

  • Marcu 10:13-16 – „I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: ‘Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!’ Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Ucenicii considerau că nu este bine ca Isus “să piardă vremea” cu copilașii, în defavoarea problemelor serioase ale oamenilor mari.
  • Isus contrazice această atitudine cu argumentul că oamenii mari ar trebui să ia exemplu de la copii cu privire la acceptarea Împărăției lui Dumnezeu. 
  • Isus acordă atenție copiiilor și luându-i în brațe i-a binecuvântat.

Această întâmplare nu se referă atât de mult la copii, în sens fizic, ci are de-a face cu exemplul unei atitudini de copil cu privire la primirea Împărăției. Isus le spune ucenicilor care voiau să se descotorosească de copii, că de fapt, ei ar trebui să stea prin preajma lor pentru a observa atitudinea cu care ei primesc ceea ce li se spune.

Această atitudine este necesară pentru a putea depăși anumite prejudecăți religioase sau tradiții ale oamenilor, de multe ori foarte greu de dat la o parte pentru a primi înnoirea adusă prin învățătura Împărăției. Copiii cred pur și simplu, fără să pună sub semnul întrebării, fără să caute argumente logice, chiar fără să înțeleagă, pentru că ei au o credință a inimii – se încred – nu o credință logică ce vrea neapărat argumente care să convingă mintea și apoi să creadă. Un copil se încrede în persoana care aduce vestea și ia apoi de bun ceea ce aude și face ceea ce i se cere… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 13, Descoperă bucuria de a mijloci pentru alții

  • Luca 7:1-10 – „După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: ‘Face să-i faci acest bine, căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.’ Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El niște prieteni să-i spună: ‘Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit. Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face. ‘Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: ‘Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare.’ Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Dacă în general oamenii sunt egoiști, în cazul de față vedem un ofițer roman care a intervenit la Isus, prin intermedierea conducătorilor evrei, pentru un slujitor al lui care avea nevoie de vindecare.
  • Isus a plecat spre casa sutașului deși un evreu nu ar fi trebuit să intre în casa unui neevreu.
  • Acest om deși ar fi fost onorat de prezența lui Isus, nu vrea să-L expună având încredere că El poate să-i vindece robul și de la distanță și Îi trimite vorbă să nu se deranjeze pentru a veni la fața locului.
  • Isus este mirat de credința și bunul simț de care a dat dovadă sutașul și a răspuns rugăciunii lui, iar slujitorul său a fost vindecat.

În general, oamenii veneau la Isus cu probleme personale sau pentru cei foarte apropiați lor. Aici asistăm la o situație mai rar întâlnită, când un ofițer roman intervine pentru unul din slujitorii lui. Vedem de asemenea pe câțiva din conducătorii evrei că intermediază pentru acest sutaș roman care avea o inimă aleasă. …citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 12, Onest cu privire la minuni

  • Marcu 8:22-26 – „Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: ‘Vezi ceva?’ El s-a uitat și a zis: ‘Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.’ Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: ‘Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Înfăptuirea minunilor nu presupune un anumit șablon sau ritual, ci mai degrabă este nevoie de călăuzire și cunoștință supranaturală.
  • La întrebarea lui Isus, orbul este onest, iar asta nu îl face pe Isus să renunțe, ci dimpotrivă, și-a pus a doua oară mâinile pe ochii lui, după care orbul a declarat că vede clar.
  • Pentru a-i proteja credința, Isus îi spune să meargă direct acasă, fără să treacă prin sat și nici să nu spună celor din sat.

Onestitatea este foarte importantă pentru un creștin adevărat. Ea trebuie aplicată în toate domeniile vieții, dar o zonă aparte este cea a săvârșirii minunilor. Lipsa de onestitate poate duce la respingerea minunilor și împietrirea oamenilor cu privire la ele…citește în continuare