Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 11, Fii un bun administrator al bunurilor materiale

  • Luca 16:1-3 – „Isus a mai spus ucenicilor Săi: ‘Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat şi i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ Ispravnicul şi-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: ‘Cât eşti dator stăpânului meu?’ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci.’ Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât eşti dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.’ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Deși ispravnicul din această pildă este incorect, el avea o atitudine care este scoasă de Isus în evidență și cerută urmașilor Săi cu privire la modul în care se raportează la bunurile pământești.
  • El a folosit posesiuni care nu îi aparțineau pentru a-și asigura viitorul.
  • Toate bogățiile lumii acesteia trebuie să le considerăm nedrepte, în sensul că ele nu sunt adevăratele bogății, ci doar niște lucruri materiale pieritoare, pe nedrept considerate valoroase. Noi le putem totuși folosi pentru a ne binecuvânta viitorul veșnic.
  • Cetățenii Împărăției sunt încurajați să folosească cât mai mult din bunurile pământești, pentru ajutorarea celor defavorizați sau în necaz aici pe pământ asigurându-și astfel un viitor veșnic.

Atitudinea cerută de Isus urmașilor Săi prin pilda aceasta este aceea de a avea o mentalitate de ispravnici, nu de proprietari ai bunurilor materiale și să folosim aceste bunuri pentru a ne binecuvânta viitorul.  Realizând că va veni ziua socotelilor lui cu stăpânul, acest ispravnic s-a gândit la viitorul lui și a acționat imediat folosindu-se de bunuri care nu erau de fapt ale lui, dar la care avea acces pe moment…. citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 10, Nu desconsidera pe nimeni

  • Luca 16:14-31 – „Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. Isus le-a zis: ‘Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.’ ‘Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Fariseii aveau o atitudine disprețuitoare față de oamenii obișnuiți pe care îi considerau păcătoși. Această atitudine o au și cu privire la Isus pe care îl desconsiderau.
  • Pilda cu privire la bogat și săracul Lazăr, este menită să le transmită că atitudinea de a nu desconsidera pe nimeni este atât de necesară încât dacă îi lipsește cuiva el are șanse să rateze mântuirea și să ajungă în iad.
  • După moarte, sufletul poate ajunge doar în una din cele două locuri veșnice: Raiul sau Iadul. Decizia cu privire la veșnicie o facem acum, în timpul vieții de pe acest pământ, iar după moarte nu se mai poate schimba nimic.
  • Ignoranța față de viața de dincolo, va fi plătită mult prea scump, ca să nu te gândești atât la tine, cât ții la cei dragi în timpul cât trăiești aici pe acest pământ.

Isus folosește prilejul prezenței fariseilor orgolioși și disprețuitori pentru a transmite faptul că în Împărăția Sa este necesar ca  urmașii Săi să nu disprețuiască pe nimeni. Aparențele exterioare nu sunt relevante pentru a înțelege ce este în inima unui om, iar Dumnezeu se uită la inimă, nu la ce vede omul și fiecare va fi astfel evaluat….citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 9, Cultivă recunoștința

  • Luca 17:7-21 – „Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă’? Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu’? Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’ Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!’ Când i-a văzut Isus, le-a zis: ‘Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!’ Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a zis: ‘Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?’ Apoi i-a zis: ‘Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.’ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: ‘Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Această pildă, dar și vindecarea leproșilor aduce înaintea ucenicilor atitudinea de recunoștință pe care Dumnezeu se așteaptă să o cultivăm în raport cu slujirea sau binecuvântările primite.
  • Slujirea noastră conștiincioasă, nu ar trebui să ne conducă la îngâmfarea de a emite pretenții în fața lui Dumnezeu. El este un Stăpân bun care ne va trata cu credincioșie.
  • Ceea ce face diferența pentru leprosul samaritean mulțumitor, este faptul că el nu credea că i se cuvine vindecarea primită. El a înțeles că este un dar pentru care trebuie să fie recunoscător.

Isus știa că slujindu-L pe Dumnezeu, oamenii sunt tentați să se considere buni și merituoși, considerând astfel că Dumnezeu este dator față de ei și în felul acesta sunt gata să emită tot felul de pretenții de a fi tratați „cum se cuvine”. Este adevărat că cei care se compară cu cei din jurul lor, pot să găsească argumente că au mai multe merite decât alții, dar cei ce se compară cu Isus, nu vor mai avea pretenții niciodată, dimpotrivă, în permanență vor fi conștienți de faptul că încă mai au multe de pus la punct în viața lor….citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 8, Fii un propovăduitor

  • Luca 24:44-53 – „Apoi, le-a zis: ‘Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.’ Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: ‘Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.’ El i-a dus până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.”
  • Matei 28:19-20 – „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Plecând la cer, Isus le reamintește ucenicilor profețiile din Vechiul Testament cu privire la El și le spune că au neapărată nevoie de Duhul Sfânt pentru a putea fi buni urmași ai Săi.
  • De asemenea El transmite testamentul Său prin ultimele cuvinte pe care le rostește: mergeți în toată lumea și vestiți oamenilor Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu.
  • Fiecare ucenic, urmaș al lui Isus, trebuie să dezvolte atitudinea și deprinderile necesare pentru a fi un vestitor în zona sa de influență cu privire la Împărăția lui Dumnezeu.

Fiind gata să se întoarcă în cer, Isus le aduce aminte ucenicilor că profeții Vechiului Testament au transmis informațiile necesare cu privire la El și apoi le spune că pentru a-și putea îndeplini misiunea de a fi ucenici ai Lui, trebuie să aștepte promisiunea Tatălui, adică pe Duhul Sfânt, care este indispensabil pentru continuarea lucrării de evanghelizare a lumii. În cele din urmă ei primesc ”marea trimitere”, aceea de a merge peste tot propovăduind Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu, făcând alți ucenici pe care să îi învețe să trăiască toate învățăturile primite de la EL….citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul Lecția 7, Nu judeca păcatul altora

  • Luca 13:1-5 – „În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ‘Credeţi voi’, le-a răspuns Isus, ‘că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Isus contestă atitudinea de a judeca și condamna pe alți oameni păcătoși.
  • Nimeni nu poate evita moartea fizică, dar pocăința de păcate în timpul vieții acesteia ne va salva de moartea veșnică în păcat.
  • Condamnându-i pe alții noi ne vom crede mai buni și nu ne vom mai ocupa de propriile păcate prin pocăință.

O altă atitudine care trebuie dezvoltată de urmașii lui Isus este aceea de a nu ne grăbi să judecăm și să condamnăm păcatele altora. Cei care aduc în discuție moartea cumplită a unor oameni din Galileea sugerează într-un fel că ei au fost pedepsiți de Dumnezeu murind astfel. Mentalitatea generală a oamenilor este că cei răi sunt pedepsiți imediat, iar când cineva moare de tânăr sau printr-o moarte tragică, este și mai judecat….citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 6, Precaut și prevăzător

  • Matei 25:14-30 – „Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci, înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!’ Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ‘Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.’ Cele înţelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.’ Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’ Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Cele zece fecioare îi reprezintă pe cei ce au intrat în Împărăție, fiind urmași ai lui Isus, așteptând venirea Lui. O parte dintre aceștia sunt înțelepți și o altă parte sunt nechibzuiți.
  • Întârzierea mirelui determină ațipirea tuturor fecioarelor, dar cele prevăzătoare întrucât s-au îngrijit să aibă undelemn de rezervă au putut urma pe mire în odaia de nuntă.
  • Atitudinea care face diferența este aceea de a fi prevăzător și chibzuit, judecând cumpănit toate posibilitățile neprevăzute ce ar putea apărea.
  • Acceptarea în Împărăție este condiționată de faptul că Isus ne recunoaște pe noi, nu de faptul că noi îl recunoaștem pe El.

În această pildă, Isus ne arată starea Bisericii, a credincioșilor care așteaptă venirea Mirelui Ceresc. Unii credincioși sunt înțelepți și au o atitudine prevăzătoare și chibzuită luând în considerare neprevăzutul care ar putea… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 5, Asumă-ți riscuri prin credință

  • Matei 25:14-30 – „Atunci , Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’ Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.’ Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’ Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’ Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat, prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

IDEI  DE  BAZĂ

  • Odată ce am intrat în Împărăția lui Dumnezeu prin nașterea din nou, trebuie să lucrăm pentru înaintarea ei. Dumnezeu aduce spre noi tot felul de oportunități, în funcție de abilitățile primite de la El.
  • Există posibilitatea de a rata aceste oportunități și deci de a nu face nimic pentru extinderea Împărăției dacă nu dezvoltăm o atitudine de a acționa prin credință asumându-ne un risc bazat pe promisiunile lui Dumnezeu.
  • Desigur că și așteptările sunt în funcție de abilitățile fiecărui rob. Dumnezeu cere fiecăruia să-și folosească abilitățile date de EL, de fiecare dată când se ivește vreo oportunitate.…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 4, Focalizare pe adevăratele valori

  • Matei 13:44-58 – „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.’ ‘Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?’, i-a întrebat Isus. ‘Da, Doamne’, I-au răspuns ei. Şi El le-a zis: ‘De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.’ După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: ‘De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?’ Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: ‘Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.’ Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Intrarea și trăirea în Împărăția lui Dumnezeu necesită o atitudine de focalizare pe cele mai valoroase lucruri și o renunțare la pseudo-valorile pământești.
  • Însuși Tatăl va face în cele din urmă o alegere și va primi în Împărăția Cerească numai pe creștinii de valoare nu și pe pseudo-creștini.
  • Judecata bazată pe logica omului este o piedică în calea credinței și obstrucționează săvârșirea minunilor.

Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului de mare preț ne prezintă aceeași atitudine și anume, renunțarea la lucruri mai puțin valoroase pentru a obține lucrurile cele mai valoroase. Atât omul care a descoperit comoara din țarină cât și negustorul, au fost gata să renunțe la tot ceea ce aveau mai valoros pentru a putea dobândi altceva mult mai de valoare… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 3, Protejează credința celor slabi

  • Matei 17:24-27 – „Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: ‘Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?’ ‘Ba da’, a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: ‘Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?’ Petru I-a răspuns: ‘De la străini.’ Şi Isus i-a zis: ‘Aşadar, fiii sunt scutiţi. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • De data aceasta avem de-a face cu o situație delicată în care Petru este provocat să plătească impozitul pentru Templu. Petru vrea să știe ce gândește Isus despre asta.
  • Deși Isus nu se simte obligat să plătească acest impozit, totuși pentru a nu fi un prilej de poticnire pentru ceilalți, care considerau că banii donați pentru restaurarea Templului dovedesc dragostea și atașamentul lor față de Dumnezeu, l-a trimis pe Petru la pescuit rezolvând această problemă printr-o minune.
  • Isus prezintă cu această ocazie atitudinea de a renunța la tine de dragul celor mai slabi care Îl slujesc pe Dumnezeu după înțelegerea lor și de a nu fi pentru ei un prilej de păcătuire sau de poticnire.

Impozitul pentru Templu era o taxă instituită de Irod pentru renovarea templului, renovare finalizată în cele din urmă prin sărbătoarea înnoirii templului, sărbătoare la care mai târziu și Isus a participat. Deși era o taxă controversată, evreii religioși o plăteau considerând că este o dovadă a dragostei și slujirii lor pentru Dumnezeu. Se pare că Isus nu…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 2 Deschis și disponibil

  • Luca 11:27-32 –  „Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: ‘Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!’ Şi El a răspuns: ‘Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!’ Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: ‘Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • O femeie, strigând în gura mare, aduce elogii publice lui Isus și aprecieri la adresa mamei Lui.
  • Răspunsul dat de Isus evidențiază importanța de a crede și împlini Cuvântul care face posibilă intrarea în Împărăție.
  • Totodată, vădit frustrat de necredința și lipsa de interes a oamenilor pentru Împărăție, El îi pune în contrast cu ninivenii și cu împărăteasa de la răsărit care au dat dovadă de deschidere și disponibilitate în fața unui mesaj venit de la Dumnezeu.…citește în continuare