Mike Olari

Interviu cu Mike Olari – fondatorul şi preşedintele Misiunii Family to Family

Reporter: Frate Mike, când şi cum a luat fiinţă Misiunea Fmily to Family?

Mike : Misiunea Family to Family a fost fondată în anul 1994 în Phoenix, Arizona, ca urmare a unei viziuni primite din partea Domnului într-o noapte.

R: Vă rog să ne vorbiţi mai amănunţit despre această misiune.

M: Totul a început cu mult înainte ca această misiune să ia fiinţă. În anul 1986, într-o noapte, Dumnezeu mi-a dat un vis deosebit de interesant. Se făcea că eram undeva la iarbă verde pe o întindere imensă, unde se aflau foarte mulţi oameni, bărbaţi, femei şi copii. Tot acolo, mai era şi un aparat automat enorm, de unde toată lumea se alimenta cu tot ceea ce avea nevoie. La un moment dat, aparatul automat s-a defectat. Un timp, toţi au stat liniştiţi, dar mai târziu, când cei prezenţi au început să flămânzească a apărut neliniştea şi pe măsură ce timpul trecea, neliniştea a devenit din ce în ce mai mare, până când copiii au început să plângă, iar părinţii, disperaţi, încercau să îi liniştească. La un moment dat, văzând eu situaţia critică în care s-a ajuns, am început să mă rog la Dumnezeu. În timp ce mă rugam, un înger din cer a venit la mine şi mi-a înmânat o cheie, zicânau-mi: „Deschide acest aparat prin spate şi dă-le oamenilor si mănânce!“ Eu am luat cheia, am deschis şi am început să le dau tuturor celor prezenţi hrană, după care toţi s-au aşezat pe iarbă şi mâncau liniştiţi. La un moment dat m-am trezit din somn, simţind că este o lucrare venită direct de la Dumnezeu, dar nu ştiam ce anume va trebui să fac. Singura persoană căreia i-am mărturisit visul a fost soţia mea. În rest, nu am spus nimănui, păstrând totul în mine. Doi ani mai târziu, adică în anul 1988, mă aflam la un cerc de rugăciune în Los Angeles, California, loc în care Dumnezeu mi-a vorbit din nou, aproape la fel ca întâia oară. O soră m-a văzut într-o vedenie. Stăteam pe o platformă, ţinând în mână o pâine, iar în jurul meu se aflau mii de persoane flămânde. Eu am început să rup din pâine şi să le dau oamenilor să mănânce. Tot în vedenie s-a arătat că, oricât dădeam din pâine celor din jur, pâinea nu se mai termina!

Din nou, nu ştiam ce si cred, dar simţeam că în curând va trebui să mă implic într-o amplă lucrare de ajutorare. Timpul a trecut şi în anul 1990, imediat după revoluţie, mai exact în luna aprilie, mă aflam în România pentru 2 săptămâni de evanghelizare, împreună cu un frate misionar american, al cărui nume este Verne Nesbit. După cele 2 săptămâni de evanghelizare zilnică, în diferite biserici, ne aflam pe drumul de întoarcere înspre Munchen, Germania, de unde urma să luăm avionul pentru America. Pe drum însă, în mașină, era și soția mea Ana, iar Dumnezeu a început să vorbească prin fratele Verne în felul următor: „Mike, acesta este timpul despre care ți-am vorbit, cu ani de zile în urmă, şi te-am înştiinţat. Începe lucrarea in România!” Dumnezeu i-a vorbit apoi şi soţiei mele, începând să o pregătească cu privire la viitor, făcând-o să înţeleagă că El m-a chemat şi că ea trebuie să fie pentru mine un ajutor potrivit în această lucrare.

R: Toate acestea întâmplau în anul 1990, dar ideea înfiinţării misiunii s-a cristalizat în anul 1993!

M: Aşa este, însă am vrut să îi informez pe cititori cum au decurs lucrurile, chiar de la început. Desigur că nu voi putea să spun totul aici şi acum, dar vom reveni cu detalii în numerele viitoare ale revistei. Pentru cei interesaţi, în a afla cât mai repede mai multe detalii despre această realitate, există posibilitatea de a comanda un exemplar, sau poate chiar mai multe exemplare, ale cărţii intitulate Hidden Destination, al cărei autor este fratele american R. Lee Brennan, actualmente membru al bordului misiunii noastre. Comenzile se pot expedia pe adresa misiunii, costul unui exemplar fiind de numai 10 dolari.

R: Mai concret, cum a apărut Misiunea Family to Family?

M: După 4 ani, timp în care am tot venit în România de 2 ori, uneori chiar de 4 ori pe an, eram deja epuizat. Deşi aveam afacerea mea şi câştigam destul de bine, nu numai am cheltuit enorm dar începusem să îmi pierd clientela. Deci, după 4 ani grei şi plini de decepţii, mi-am dat seama că nu mai pot să fac faţă situaţiei. Acasă aveam 7 copii, care avea nevoie de mine din ce în ce mai mult, afacerile mergeau anevoios numai din cauza faptului că i-am lăsat pe alţii să mi le conducă. Cu toate acestea, într-una dintre seri, înainte să merg la culcare, m-am rugat lui Dumnezeu din toată inima, insistând înaintea Lui să mă elibereze din această lucrare, care era prea grea pentru mine. După aceea, m-am culcat, dar în timpul nopţii Domnul mi-a vorbit astfel: „Mike, acesta este doar începutul, nu sfârşitul!“ Apoi, Dumnezeu mi-a spus cum să înfiinţez o misiune, dându-mi toate detaliile de la A la Z. Eu nu aveam habar cum să procedez pentru ca totul să fie legal şi să iasă foarte bine. Chiar mai mult, Dumnezeu mi-a arătat si pe cine anume să implic în bordul misiunii. După ce Domnul mi-a vorbit astfel, eu am început sa argumentez în somn. În zori, când m-am trezit, am vrut să uit şi să pun totul pe seama unui vis. Însă trebuie să vă mărturisesc că timp de 2 săptămâni visul mă urmărea la tot pasul şi nu puteam să vorbesc cu cineva fără să îl amintesc. La capătul celor 2 săptămâni nu am mai rezistat şi am început să le telefonez celor pe care Dumnezeu mi i-a arătat în vis. Ne-­am adunat şi le-am povestit tot ceea ce mi-a vorbit Domnul. Acum este momentul să fac o scurtă precizare: Înainte de întâlnirea cu fraţii, m-am rugat Domnului şi am zis că dacă toţi vor accepta să se implice în această misiune, fără nici un fel de rezerve sau comentarii, atunci, aceasta înseamnă că voi merge înainte cu lucrarea. Desigur, Dumnezeu, în îndurarea şi dragostea Lui, mi-a confirmat din nou, prin acceptul tuturor celor invitaţi, că este voia Lui, aşa cum de fapt El îmi vorbise în acea noapte! Acum, bordul misiunii era constituit şi împreună am demarat întocmirea actelor necesare înregistrării şi funcţionării ca fundaţie nonprofit.

„… Dumnezeu ne-a dus în America pentru timpuri ca acestea, când naţiunea română avea nevoie de ajutorul nostru!„

(Articol publicat în revista Credința în Acțiune Nr.1 din Noiembrie 2000 – prima parte)

Interviu cu Mike Olari – fondatorul şi preşedintele Misiunii Family to Family

(Reporter: Gigi Furdui – partea a II-a)

R: Care sunt rezultatele obţinute de misiune în cei aproape 6 ani de funcţionare?

M: Cu toate că nu a fost deloc uşor să îi convingi pe membrii bisericilor din America, atât pe cei din bisericile americane, cât şi pe cei din bisericile româneşti, de faptul că această misiune este cu totul şi cu totul diferită de celelalte misiuni, deja existente, totuşi, Dumnezeu a lucrat miraculos! În prezent, prin intermediul Misiunii Family to Family, sunt ajutate lunar peste 7000 de persoane. Majoritatea beneficiarilor sunt copii, în afară de cele două orfelinate din zona Aradului. Pe lângă această categorie, mai sunt ajutaţi atât păstori, cât şi evanghelişti. Până în prezent, sumele trimise, prin intermediul misiunii noastre, în România sunt estimate la peste jumătate de milion de dolari. În fiecare lună trimitem aproximativ 20 000 de dolari. Totodată, cu ajutorul lui Dumnezeu, misiunea şi-a extins activitatea şi în zona Olteniei, adică în sudul țării unde sunt foarte multe nevoi. Acolo, în sud, noi am început cu vestirea Evangheliei prin intermediul televiziunii, audienţa săptămânală a acestor emisiuni evanghelice fiind estimată la aproximativ 1 500 000 de telespectatori. În felul acesta, Dumnezeu a îngăduit să apară deja rezultate bune şi încurajatoare. Oamenii ne telefonează, mai mult din cauza diferitelor nevoi acute cu care se confruntă zi de zi. Unii dintre aceştia ne-au telefonat chiar din penitenciare, tocmai pentru ca să ne spună cât de mult înseamnă aceste emisiuni pentru ei.

R: Care este perspectiva de viitor a Misiunii Family to Family?

M: La început, când a luat fiinţă această misiune, noi am crezut că ceea ce vom face va fi temporar şi că în scurt timp în România va fi belşug, însă ne-am înşelat. Din nefericire, acum, după atâţia ani, situaţia în România este mai critică decât oricând. Ca urmare, în loc să ne retragem din această lucrare, vedem că suntem nevoiţi să ne extindem slujirea şi în alte sectoare cu impact social, şi-anume: în învăţământ, în penitenciare, în plantarea de biserici şi nu în ultimul rând în pregătirea de slujitori destoinici, care să se ocupe de noile biserici plantate. De fapt, cititorii acestei reviste vor avea şi în continuare privilegiul constant de a afla tot ceea ce îşi propune această misiune pentru viitor.

R: Şi acum, dragă frate Mike, vă rog să aveţi amabilitatea de a adresa special câteva gânduri, atât actualilor, cât şi viitorilor cititori ai acestei reviste.

M: M-aş adresa în special cititorilor din America. Doresc sincer, să îi fac conştienţi de faptul că Dumnezeu ne-a dus în America pentru timpuri ca acestea, când naţiunea română are nevoie de ajutorul nostru, întocmai cum, odinioară, poporul Israel a fost salvat de la moarte prin ajutorul dat de Mardoheu şi Estera, care au înţeles că avantajul prezenţei lor în casa împăratului nu trebuia să fie doar pentru ei, personal, ci pentru întreg poporul căruia îi aparţineau şi ei! Pe de altă parte, este evident faptul că nu toţi pot să vină să lucreze în România, dar toţi pot să îi sprijine, atât în rugăciuni stăruitoare înaintea lui Dumnezeu, cât şi financiar, pe cei care deja au renunţat la confortul Americii şi care lucrează în România. Datoria mea este să aduc în atenţia celor de dincolo de ocean nevoile celor din România. Vreau să vă spun că eu întreprind vizite în diferite localităţi din ţară şi mă conving personal, la faţa locului, de nevoile existente. Ca urmare, banii ajung exact acolo unde Dumneavoastră doriţi. Mai mult, sosirea sumelor la destinaţie se poate verifica permanent!

Dragul meu cititor, tu care eşti binecuvântat de Dumnezeu în America, nu uita două lucruri esenţiale, şi anume: în primul rând nu uita de fraţii tăi din ţară şi în al doilea rând nu uita că doar 20 de dolari donaţi lunar contribuie enorm la propăşirea lucrării lui Dumnezeu din România!

Totodată, vreau să vă asigur că cei de aici din ţară se roagă mult şi pentru voi. Realitatea aceasta mi-au confirmat-o mulți dintre cei care ajută deja din America.

Iată doar un exemplu: O anumită familie din Arizona încuraja mereu pe o altă familie să ajute şi ei la rândul lor o familie din România. Prima reacţie a fratelui a fost următoarea: „Bine, bine, doar ştiți că eu câştig numai 8 dolari pe oră şi că avem mulţi copii; cum am putea să ajutăm?” La aceste cuvinte, răspunsul primei familii a venit prompt: „Încercaţi să faceţi acest lucru prin credinţă şi veţi vedea că Dumnezeu vă va binecuvânta.“ Fratele s-a lăsat convins şi familia lui a început să sponsorizeze, din puţinul pe care îl avea, o familie din România. În mai puţin de 3 luni, fratele a găsit un serviciu în care era plătit cu 16 dolari pe oră, adică dublu! Cuvântul Domnului în Maleahi 3:10, afirmă: „ …puneţi-Mă astfel la încercare, …şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.“ Şi exemplele ar putea să continue. Dragul meu, dacă lucrurile tale merg anevoios, te sfătuiesc să încerci şi varianta aceasta şi vei vedea puterea lui Dumnezeu. Eu mă rog Domnului să deschidă inima tuturor celor care vor citi această revistă şi care doresc astfel să se implice în ajutorarea naţiunii noastre, cu orice sumă, aparent cât de mică. În numerele următoare, de asemenea vă vom informa cu privire la tot ceea ce întreprinde această misiune în România.