Matei 26:57-75
- Cum a fost posibil ca ucenicii, oamenii care au fost alături de Isus văzând toate minunile lui și ascultând toate învățăturile lui, să-l părăsească în aceste momente de cumpănă?
- Cum a fost posibil ca Petru, cel mai determinat și hotărât dintre ucenici, să se lepede de el?
- În fața judecății Sinedriului, Isus afirmă din nou, foarte direct, că el este cristosul, trimisul lui dumnezeu.
- Liderii religioși consideră răspunsul lui o hulă vrednică de moarte, iar confuzia ucenicilor se adâncește, ei fiind încă sub influența prejudecăților legate de viitor cu privire la Isus.
- Odată luată hotărârea ca Isus să fie omorât, el este bătut și batjocorit, iar ucenicii, începând cu Petru, se dezic de el și Îl părăsesc.
DREPTATE ÎN DRAGOSTE 
Frica de oameni este o cursă, . . . (Prov 29:25a)
Frica de Domnul este începutul înţelepciunii; . . (Psalmii 111:10a)
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. (1 Corinteni 2:14)
Se pune întrebarea: „Cum a fost posibil ca ucenicii, oamenii care au fost alături de Isus văzând toate minunile lui și ascultând toate învățăturile lui, să-l părăsească în aceste momente de cumpănă?”
Răspunsul este: Așa sunt toți oamenii.
Nu prejudecățile produc această slăbiciune. Oamenii sunt „lumești” se gândesc la lucrurile lumești și sunt fără putere de înțelegere a lucrurilor duhovnicești. Biblia spune că toată lumea zace în cel rău (1 Ioan 5:19b), iar diavolul, acela care înșală întreaga lume (Apocalipsa 12:9), face ca oamenii să creadă in inima lor că ei sunt buni. De aceea și este spus:
Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? (Prov 20:6)
Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? (Ieremia 17:9)
Chiar dacă cineva la un moment dat începe să meargă la biserică, și împreună cu alți oameni, citește Biblia și cântă cântări de laudă mergând regulat la adunare, asta nu înseamnă că acea persoană cunoaște pe Dumnezeu sau că este om duhovnicesc, oricât de mult și-ar dori aceste lucruri.
Chiar dacă-și propune să facă binele, tot nu are puterea să-l facă. Pavel spune:
Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! (Romani 7:19)
Ca cineva să citească și să înțeleagă cuvântul lui Dumnezeu, ține doar de voia lui Dumnezeu.
Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă (Romani 9:16). Deci, este clar că nu omul alege să fie cu Dumnezeu, ci Dumnezeu alege pe cine vrea și împietrește pe cine vrea (Romani 9:18).
Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi . . . (Ioan 15:16a)
Deci, ca cineva să creadă și să primească Cuvântul (adică pe Mântuitor) și să aibă nașterea din nou, ține doar de Dumnezeu. După cum este spus: tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu (Ioan 1:12-13).
Isus spune clar: nimeni nu cunoaşte pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere (Matei 11:27).
ApreciazăApreciază