Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 6, Precaut și prevăzător

  • Matei 25:14-30 – „Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci, înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!’ Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ‘Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.’ Cele înţelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.’ Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’ Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Cele zece fecioare îi reprezintă pe cei ce au intrat în Împărăție, fiind urmași ai lui Isus, așteptând venirea Lui. O parte dintre aceștia sunt înțelepți și o altă parte sunt nechibzuiți.
  • Întârzierea mirelui determină ațipirea tuturor fecioarelor, dar cele prevăzătoare întrucât s-au îngrijit să aibă undelemn de rezervă au putut urma pe mire în odaia de nuntă.
  • Atitudinea care face diferența este aceea de a fi prevăzător și chibzuit, judecând cumpănit toate posibilitățile neprevăzute ce ar putea apărea.
  • Acceptarea în Împărăție este condiționată de faptul că Isus ne recunoaște pe noi, nu de faptul că noi îl recunoaștem pe El.

În această pildă, Isus ne arată starea Bisericii, a credincioșilor care așteaptă venirea Mirelui Ceresc. Unii credincioși sunt înțelepți și au o atitudine prevăzătoare și chibzuită luând în considerare neprevăzutul care ar putea… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 5, Asumă-ți riscuri prin credință

  • Matei 25:14-30 – „Atunci , Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’ Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.’ Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’ Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’ Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat, prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

IDEI  DE  BAZĂ

  • Odată ce am intrat în Împărăția lui Dumnezeu prin nașterea din nou, trebuie să lucrăm pentru înaintarea ei. Dumnezeu aduce spre noi tot felul de oportunități, în funcție de abilitățile primite de la El.
  • Există posibilitatea de a rata aceste oportunități și deci de a nu face nimic pentru extinderea Împărăției dacă nu dezvoltăm o atitudine de a acționa prin credință asumându-ne un risc bazat pe promisiunile lui Dumnezeu.
  • Desigur că și așteptările sunt în funcție de abilitățile fiecărui rob. Dumnezeu cere fiecăruia să-și folosească abilitățile date de EL, de fiecare dată când se ivește vreo oportunitate.…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 4, Focalizare pe adevăratele valori

  • Matei 13:44-58 – „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.’ ‘Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?’, i-a întrebat Isus. ‘Da, Doamne’, I-au răspuns ei. Şi El le-a zis: ‘De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.’ După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: ‘De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?’ Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: ‘Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.’ Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Intrarea și trăirea în Împărăția lui Dumnezeu necesită o atitudine de focalizare pe cele mai valoroase lucruri și o renunțare la pseudo-valorile pământești.
  • Însuși Tatăl va face în cele din urmă o alegere și va primi în Împărăția Cerească numai pe creștinii de valoare nu și pe pseudo-creștini.
  • Judecata bazată pe logica omului este o piedică în calea credinței și obstrucționează săvârșirea minunilor.

Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului de mare preț ne prezintă aceeași atitudine și anume, renunțarea la lucruri mai puțin valoroase pentru a obține lucrurile cele mai valoroase. Atât omul care a descoperit comoara din țarină cât și negustorul, au fost gata să renunțe la tot ceea ce aveau mai valoros pentru a putea dobândi altceva mult mai de valoare… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 3, Protejează credința celor slabi

  • Matei 17:24-27 – „Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: ‘Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?’ ‘Ba da’, a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: ‘Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?’ Petru I-a răspuns: ‘De la străini.’ Şi Isus i-a zis: ‘Aşadar, fiii sunt scutiţi. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • De data aceasta avem de-a face cu o situație delicată în care Petru este provocat să plătească impozitul pentru Templu. Petru vrea să știe ce gândește Isus despre asta.
  • Deși Isus nu se simte obligat să plătească acest impozit, totuși pentru a nu fi un prilej de poticnire pentru ceilalți, care considerau că banii donați pentru restaurarea Templului dovedesc dragostea și atașamentul lor față de Dumnezeu, l-a trimis pe Petru la pescuit rezolvând această problemă printr-o minune.
  • Isus prezintă cu această ocazie atitudinea de a renunța la tine de dragul celor mai slabi care Îl slujesc pe Dumnezeu după înțelegerea lor și de a nu fi pentru ei un prilej de păcătuire sau de poticnire.

Impozitul pentru Templu era o taxă instituită de Irod pentru renovarea templului, renovare finalizată în cele din urmă prin sărbătoarea înnoirii templului, sărbătoare la care mai târziu și Isus a participat. Deși era o taxă controversată, evreii religioși o plăteau considerând că este o dovadă a dragostei și slujirii lor pentru Dumnezeu. Se pare că Isus nu…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 2 Deschis și disponibil

  • Luca 11:27-32 –  „Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: ‘Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!’ Şi El a răspuns: ‘Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!’ Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: ‘Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • O femeie, strigând în gura mare, aduce elogii publice lui Isus și aprecieri la adresa mamei Lui.
  • Răspunsul dat de Isus evidențiază importanța de a crede și împlini Cuvântul care face posibilă intrarea în Împărăție.
  • Totodată, vădit frustrat de necredința și lipsa de interes a oamenilor pentru Împărăție, El îi pune în contrast cu ninivenii și cu împărăteasa de la răsărit care au dat dovadă de deschidere și disponibilitate în fața unui mesaj venit de la Dumnezeu.…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 8 Lecția 1, Vegherea sau vigilența

  • Luca 12:35-48 – „Mijlocul să vă fie încins și făcliile, aprinse. Și să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate de la ușă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! Să știți bine că, dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. Și voi dar fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.’ ‘Doamne’, I-a zis Petru, ‘pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?’ Și Domnul a zis: ‘Cine este ispravnicul credincios și înțelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuția sa. Dar, dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăbovește să vină, dacă va începe să bată pe slugi și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul în care nu știe și-l va tăia în bucăți; și soarta lui va fi soarta celor necredincioși în lucrul încredințat lor. Robul acela, care a știut voia stăpânului său și nu s-a pregătit deloc și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a știut-o și a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult.”

IDEI  DE  BAZĂ

  • Prin pilda de față, Isus introduce, una din cele mai necesare atitudini ale cetățenilor Împărăției și anume: vegherea sau vigilența.
  • Loialitatea față de Isus, se manifestă prin atitudinea de vigilență continuă și conștiența că El se poate întoarce în orice moment.…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 7, Nu apela la susținerea oamenilor

  • Ioan 7:1-18 – „După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. Și praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. Frații Lui I-au zis: ‘Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.’ Căci nici frații Lui nu credeau în El. Isus le-a zis: ‘Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. Suiți-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.’ După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea. După ce s-au suit frații Lui la praznic, S-a suit și El, dar nu pe față, ci cam pe ascuns. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului și ziceau: ‘Este un om bun.’ Alții ziceau: ‘Nu, ci duce norodul în rătăcire.’ Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe față. Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăța norodul. Iudeii se mirau și ziceau: ‘Cum are omul acesta învățătură, căci n-a învățat niciodată?’ Isus le-a răspuns: ‘Învățătura Mea, nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. Cine vorbește de la sine caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, Acela este adevărat și în el nu este strâmbătate.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Deși încă puneau la îndoială învățătura lui Isus, frații Lui Îl încurajau să aibă o strategie de a câștiga simpatia oamenilor, devenind cât mai popular. Ei consideră că oportunitatea oferită de sărbătoare trebuia fructificată.
  • Isus, care făcea toate lucrurile în acord cu voia lui Dumnezeu, nu ia în considerare sfaturile oamenilor, ci face apel la sfatul Tatălui. Astfel, mai târziu, El a decis să meargă la sărbătoare însă fiind în deplin acord cu strategia și scopul Său.…citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 6, Renunță la spiritul de conservare, dobândind un spirit de sacrificiu

  • Marcu 8:27-38 – Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: ‘Cine zic oamenii că sunt Eu?’ Ei I-au răspuns: ‘Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din proroci.’ ‘Dar voi’, i-a întrebat El, ‘cine ziceți că sunt Eu?’ ‘Tu ești Cristosul!’ I-a răspuns Petru. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: ‘Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.’ Apoi a chemat la el norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: ‘Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Ucenicii cred, iar Petru declară, că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Lumii.
  • Pasul următor este pregătirea lor pentru a înțelege că va trebui plătit prețul jertfei supreme în vederea realizării acestui scop.… citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 5, Neînțeleși, respinși și persecutați

  • Matei 10:1-42 – „Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus. Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: ‘ nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor, ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: ‘Împărăţia cerurilor este aproape!’ Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca. La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine; şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea. Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. Păziţi-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul, mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui? Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

IDEI  DE BAZĂ

  • Această trimitere temporară are scopul ca ucenicii să pună în practică ce învățaseră până atunci. Înainte să plece la cer, Isus le spune să aștepte umplerea cu Duhul Sfânt după care vor trebui să meargă în toată lumea pentru a duce Evanghelia Împărăției... citește în continuare

Relație VS. Religie – Capitolul 7 Lecția 4, Acceptă harul!

  • Luca 23:26-43 – „Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. Isus S-a întors spre ele şi a zis: ‘Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat!’ Atunci vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?’ Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit ‘Căpăţâna’, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. Isus zicea: ‘Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!’ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: ‘Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.’ Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: ‘Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!’ Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: ‘Acesta este Împăratul iudeilor.’ Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: ‘Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!’ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: ‘Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.’ Şi a zis lui Isus: ‘Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!’ Isus a răspuns: ‘Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.’

IDEI  DE BAZĂ

  • Una din scenele cele mai deosebite legate de evenimentul răstignirii lui Isus este cea legată de mântuirea tâlharului.
  • În timp ce Isus murea pe cruce, Se ruga pentru cei ce-L răstigneau, cât și pentru cei prezenți acolo, care nu înțelegeau ce se petrece.
  • Conducătorii religioși, trecătorii și soldații, cu toții își băteau joc de El, dar unul dintre criminalii răstigniți împreună cu Isus, a crezut că este Fiul lui Dumnezeu și a primit mântuirea fără să facă nimic.

Un cost destul de dificil de plătit când cineva vrea să primească mântuirea și să intre în Împărăție este să accepte harul. Harul sau favorul divin este să primim de la Dumnezeu un bine nemeritat, gratis, pentru care nici nu putem să plătim. Oamenii pot accepta destul de ușor să li se ceară să facă ceva, mai ales cei care au o oarecare legătură cu religia, dar să primească mântuirea prin har, li se pare mult. Mântuirea tâlharului de pe cruce este un fapt care definește harul… citește în continuare